Urmărind textele oferite de manualul de Limba Latină, este de remarcat locul pe care îl ocupă predicatul în propoziție. Ex. „Multa praecepta Romanorum semper pretium habebunt…" (Multe sfaturi ale romanilor vor avea întotdeauna prețuire…). Poate că nici nu era nevoie de traducere, transparența semnificației textului fiind evidentă! Predicatul verbal habebunt (verbul a avea la timpul viitor) este situat la sfârșitul propoziției; în traducere verbul (predicatul verbal) are o altă poziție, fiind urmat de un complement circumstanțial de timp. Substantivul prețuire ar putea fi interpretat ca un complement direct, dar și ca element al unei locuțiuni.
Topica (ordinea cuvintelor) în propoziție nu este, însă, fixă.
„Te uită cum ninge decembre / Spre geamuri, iubito, privește / Mai spune s-aducă jăratic / Și focul s-aud cum trosnește / Îți mână fotoliul spre sobă / La horn să-ascult vijelia / Sau zilele mele - totuna - / Aș vrea să le-nvăț simfonia." (George Bacovia). În propoziția „cum ninge decembre" topica este complement + predicat + subiect.
Verbul ninge este impersonal ca și în limba latină: ninguit, ningit, ningere, ninxit - ninge.
Impersonal este folosit și în limba franceză: neiger… Și, totuși, autorul Lacustrei raportează acțiunea unui subiect: numele lunii ce ne albește copacii, drumurile și sufletele. Forma fonetică arhaică sporește emoția cititorului.
„Mai spune s-aducă și ceaiul / Și vino și tu mai aproape / Citește-mi ceva dintr-o carte / Și ningea… zăpada ne-ngroape." Sub aspect morfologic, observăm frecvența predicatelor verbale în cele două strofe bacoviene. Din cele 60 de cuvinte 19 sunt predicate, unul fiind subînțeles (neexprimat). „La horn să ascult vijelia / Sau zilele mele - totuna." Linia de pauză substituie verbul însoțit de pronumele personal: „mi-e totuna". Exprimarea metaforică este bacoviană: „zilele mele sunt asemenea vijeliei"; poetul solitar transmite tristețea și zbuciumul sufletesc.
Exemplul propus, stimați cititori, nu numai că ne emoționează în acest decembrie, care în mod sigur „va ninge", ne va apropia în lectură și în neobișnuita simfonie a vântului, dar și prin faptul că verbele sunt folosite la toate modurile personale.
Astfel, în cele două strofe sunt verbe la indicativ: „te uită" (f. refl.) „ninge", „trosnește";
La imperativ: „privește", „mână", „spune", „vino"„citește", la modul conjunctiv: „să ascult", „s-aducă", : „să-nvăț" și la modul condițional-optativ „aș vrea".
Timpul verbelor este prezentul, un prezent etern, așa cum sunt și adevăratele iubiri, în zile și nopți, fie ele de Crăciun sau de Anul Nou.
La mulți ani, sub semnul comunicării, al înțelegerii și al iubirii!
