„SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL" - a fost după cum ne spune însuși Mântuitorul Hristos, cel mai mare om de pe pământ care s-a născut din femeie, dar cel mai mic în Împărăția cerurilor. Strigătul său, „POCĂIȚI-VĂ", a avut un mare efect asupra națiunii ebraice ce gemea sub jugul invadatorilor romani, mari mulțimi de oameni urmându-l în pustie. Părinții Sfântului Ioan Botezătorul au fost un preot numit Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia, iar mama era Elisabeta, din fetele lui Aaron, rudenie a Fecioarei Maria. Amândoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, erau oameni în vârstă, dar Elisabeta nu putea să aibă copii, fiind stearpă.
După rugăciuni fierbinți, Elisabeta naște un prunc care primește numele de „IOAN", care după proorocia îngerului Gavriil va merge „în duhul și puterea lui Ilie", iar lui Zaharia i se dezleagă limba, el care nu crezuse în profeția arhanghelului Gavriil, că soția Elisabeta va naște un fiu ce se va chema Ioan și nu Zaharia, și că va fi mut până în ziua când se vor împlini toate acestea. Tradiția ne spune că Zaharia a fost ucis în templu din porunca tiranului împărat Irod.
Sfânta Scriptură ne spune că Ioan a trăit în pustia de lângă Marea Moartă, hrănindu-se cu lăcuste și miere sălbatică, fiind îmbrăcat cu haine din păr de cămilă și cingătoare de piele. La vârsta de 30 de ani, a început să propovăduiască venirea lui „Hristos, Adevăratul Botezător în Duh și Adevăr", botezând în Iordan mii de oameni cu apă, mustrând, certând, îndemnând pe toți pe „calea lui Hristos". Sfârșitul Sfântului Ioan Botezătorul a fost deosebit de trist. Pentru că osândise în public păcatele regelui Irod Antipa, care trăia în fărădelegi cu Irodiada, soția fratelui său, a fost aruncat în închisoarea din cetatea Maherus, unde a stat un an de zile, după care în urma unui șantaj pus la cale de desfrânata Salomeea, fiica Irodiadei, acestuia i se taie capul. Moare la vârsta de 32 de ani, ca un adevărat creștin al lui Hristos și mucenic al Acestuia.
El este ultimul și cel mai de seamă dintre proorocii Vechiului Testament, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos, cel care face legătura cu Noul Testament. Rămâne în istorie un arc peste timp, o personalitate puternică, de excepție, un suflet nobil cu o ținută morală vrednică de admirație, gata de jertfă, necruțător cu cei păcătoși, însușiri cere-l definesc pe adevăratul profet. După aproape două mii de ani se zidesc biserici, schituri, mănăstiri, se botează copii cu numele lui, drept recunoștință a valorii puternice. Astăzi, mesajul său de „pocăință" este atât de necesar, într-o lume care se pare că tot mai mult așează pe „Hristos Dumnezeu" pe planul al doilea, după „zeul banului", atât de distrugător, care împarte lumea în săraci și bogați, drepți și păcătoși, ca pe vremea marelui profet Ioan. Spuneam într-o carte de cugetări: „Astăzi este nevoie nu de un Ioan Botezătorul, ci de mii de Ioan Botezătorul".
***
„Securea stă la rădăcina pomului și tot pomul ce nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc".
***
„Pui de vipere, faceți deci roadă, vrednică de pocăință" (Matei cap. 3).
„LA MULȚI ȘI FERICIȚI ANI!" pentru toți cu numele marelui prooroc Ioan, cu toate diminutivele aferente.
„1001 CUGETĂRI"
