O nouă publicaţie şcolară este un fapt de bun augur, un început de drum pentru destine care îşi vor face din litratură, din presa culturală un mod de a fi şi, poate, un mijloc de a trăi.
Dar manifestarea publicistică este, oricum, un câştig, indiferent de ce opţiuni profesionale vor avea cei care scriu în ea.
Fireşte, înainte de toate vorbim despre un exerciţiu publicistic prin care cei mai tineri gimnazişti vor încerca să-şi valorifice preocupările lor literare, jurnalistice.
Pentru cei mai mulţi, această publicaţie va fi un reper al unei deveniri literare, fiindcă ei vor debuta în această revistă care va rămâne astfel în biografiile celor care vor persevera şi vor ajunge scriitori, jurnalişti.
Dacă nu, vor învăţa să preţuiască altfel cuvântul scris, vor învăţa să-i respecte pe cei care vor deveni „câini de pază ai democraţiei".
Vor descoperi câtă responsabilitate presupune să vorbeşti în numele altora, să scrii pentru alţii.
Vor constata că jurnalismul nu e o meserie pentru fricoşi, ba chiar presupune mult curaj, dorinţa de a spune adevărul despre ceea ce se întâmplă în teritoriile unei perioade de formare.
Oricum, arta lecturii se va perfecţiona prin asumarea acestei condiţii de jurnalist.
Pe de altă parte, revista va rămâne şi ca un document în care se va regăsi peste timp viaţa unei instituţii de învăţământ, dovada că şcoala a dat o şansă unor copii dornici să se afirme în plan literar, publicistic.
Revista este deopotrivă a elevilor şi a profesorilor, ei se vor constitui în echipa care să-şi dedice o parte din activitatea lor şi jurnalismului, creaţiei.
E greu de făcut previziuni. Dar rămâne speranţa că prin aceste „Confluenţe" anii de şcoală vor căpăta altă durată.
