Monografiile sunt, prin ceea ce conţin, dovezi ale rădăcinilor noastre. O monografie încearcă să reconstituie firul evoluţiei aşezării respective. Prin această reconstituire avem posibilitatea să nu dăm uitării evenimentele care ne-au marcat viaţa ca popor, de-a lungul veacurilor. Şi asta cu atât mai mult cu cât, în multe clipe ale vieţii, gândul ne duce la locul în care am văzut lumina zilei.
Se poate spune că prin asemenea cărţi apărăm memoria strămoşilor, ne apărăm pe noi, cei care suntem prelungirea lor în istorie, tot aşa cum urmaşii noştri vor fi prelungirea noastră.
„Monografia localităţii Iernut" are un caracter mai mult ştiinţific. O asemenea lucrare poate să apară doar în urma unei munci asidue, adesea migăloasă, care trebuie făcută şi cu mult suflet.
Doar prin documentele de arhivă se pot scoate la lumină noi fapte trăite în trecut. Cercetarea documentului nu garantează întru totul obiectivitatea unei lucrări, deoarece poate exista şi un anumit subiectivism al documentului, la care se poate adăuga şi un anumit grad de subiectivism al autorului (autorilor), astfel că lucrarea va reflecta în acest caz doar parţial adevărul istoric. De fapt, cât ar fi un document de corect, viaţa, aşa cum a fost ea trăită într-o perioadă sau alta de timp, nu se poate rescrie în totalitate.
Păreri în legătură cu lucrarea pot să apară, lucru firesc, dar important e să ai conştiinţa împăcată că ai făcut tot ce a depins de tine pentru a scrie o carte cât mai aproape de adevăr.
Monografia adună în paginile ei timpuri trecute. Ea prilejuieşte generaţiilor actuale să-şi cunoască izvoarele, obârşia, tradiţiile, obiceiurile şi datinile.
Cu toate că nu este prima încercare de acest fel, este totuşi altceva faţă de celelalte lucrări. Prima monografie a apărut în anul 1972, autor Traian Dancu, lucrare nepublicată.
A doua, apărută în două volume, cuprinde unele informaţii începând cu antichitatea şi până în 2007. Primul volum, care se opreşte la anul 1947, este, de fapt, lucrarea pentru obţinerea gradului didactic I în învăţământ de către profesorul Gheorghe Andreica.
Al doilea volum, nişte însemnări monografice, cuprinde perioada 1948-2007. Această ultimă parte a fost realizată în aproximativ 3 luni de zile, fără nicio cercetare de arhivă. Explicaţia constă în faptul că în anul 2007 se împlineau 750 de ani de la prima atestare documentară, primarul dorind cu acel prilej să lanseze cele 2 volume, ambele publicate în anul respectiv.
Se poate pune fireasca întrebare: dacă sunt două monografii, la ce folos şi cea de-a treia?
Se cuvine să menţionăm că actuala Monografie nu este o reeditare a celei vechi, revăzută şi adăugită, ci o lucrare nouă, pe care iernuţenii o merită. Actuala lucrare a rezultat în urma unei munci de aproape 4 ani.
Conştient fiind de limitele unui asemenea demers, consider că am făcut un lucru bun, care a meritat osteneala, dar care poate fi perfectibil.
După parcurgerea filelor acestei lucrări, ideal ar fi să putem spune că nimic nu este mai reconfortant decât să-ţi cunoşti trecutul şi înaintaşii.
