LEGENDELE PORTOCALELOR

Nu este iarnă fără mirosul dulce-acrişor al portocalelor şi nici moş care se respectă fără portocale în punguţele de cadou strecurate copiilor cuminţi în cizmuliţe sau sub brad. Aduse în Europa de comercianţii portughezi, portocalele au fost de îndată îndrăgite datorită conţinutului bogat de vitamine şi minerale pe care îl au, dar şi gustului intens răcoritor şi deosebit de delicios. Portocalele ascund comori de vitamine, minerale şi fibre (vitamina C, vitamina B6, acid folic, acid ascorbic, flavonoizi, pectină, sare de potasiu, calciu, fosfor, magneziu, cupru şi antioxidanţi) care contribuie la protecţia organismului în sezonul rece, pe de-o parte, iar, pe de altă parte, sunt subiectul unor legende frumoase şi vechi, demne de povestit la gura sobei în serile lungi de iarnă.

În mitologia greacă, portocala reprezintă „mărul de aur" care a fost dăruit de Juno lui Jupiter în ziua căsătoriei lor. O legendă veche povesteşte că o alergătoare foarte frumoasă, pe nume Atlanta, a promis că se căsătoreşte doar cu flăcăul care va reuşi să o întreacă într-o cursă deschisă. Fiind foarte rapidă, nimeni nu reuşea să o întreacă. Afrodita, zeiţa dragostei, s-a îndurat de Milanion, un tânăr îndrăgostit până peste cap de Atlanta, şi i-a dăruit un mănunchi de portocale. Pe tot parcursul cursei sale, Milanion a aruncat portocalele, una câte una, iar Atlanta, care nu mai văzuse până atunci asemenea fructe, distrasă, a pierdut cursa şi s-a căsătorit cu flăcăul care o iubea. De aceea, se spune că îndrăgostiţii care îşi dăruiesc unul altuia portocale sunt atraşi mai mult decât în mod obişnuit unul de celălalt.

Florile de portocal, albe, delicate şi intens parfumate au născut adevărate superstiţii. Se spune că ele aduc noroc miresei care le va cuprinde în buchetul său şi că, presărate în patul nupţial, asigură magia nopţii nunţii. Tot aşa, parfumul din florile de portocal era folosit de către femeile care îşi doreau să seducă şi să îşi atragă alesul. Dacă femeile foloseau portocalele în interesul dragostei, nici bărbaţii nu se lăsau mai prejos. Un ritual străvechi cerea ca bărbatul care îşi dorea iubire să doarmă cu o portocală la subsuoară o noapte întreagă, urmând a dărui acel fruct a doua zi, alesei sale, iar dacă femeia o mânca, se îndrăgostea pe loc. Portocala a jucat în timp şi rol de ghicitor al sentimentelor, într-un ritual care implica seminţele sale. Astfel, cine îşi dorea să cunoască dacă se va căsători din dragoste, lua o portocală, îi cerea acesteia să-i răspundă la întrebare, după care o mânca şi începea să numere pe sâmburi: da, nu, da… şi tot aşa, până la ultimul sâmbure. Ultimul sâmbure anunţa răspunsul corect la întrebare.

Nici copiii nu s-au lăsat mai prejos, cuprinzând deliciosul fruct în jocurile lor. Cine n-a strigat în copilărie „Ala-Bala-Portocala, Cioc-Boc, Treci-la-loc"? Dar, delicioasa portocală, a fost cuprinsă şi în proverbe, cel mai cunoscut fiind cel care spune că „o portocală mâncată dimineaţa e aur, una mâncată la amiază e argint, iar una mâncată seara e plumb". Chinezii consideră portocala un fruct norocos, iar traducerea numelui său din chineză ar fi prosperitate şi noroc. În Italia, a fost stabilit un festival al portocalelor în care participanţii se bat cu fructe cât mai coapte şi zemoase. Portocalele văzute în vis dau naştere unor interpretări ciudate şi diferite de la o cultură la alta. Astfel, la arabi, dacă visezi o portocală, înseamnă că te vei bucura de o fierbinte relaţie amoroasă, iar dacă visezi mai multe, te vei îmbolnăvi. La europeni, dacă te visezi mâncând o portocală, ţi se anunţă prosperitate şi sănătate, iar visul în care decojeşti o portocală, poate prevede moartea unor rude sau probleme financiare. În India, visele legate de cumpărarea de portocale, anunţă o dragoste împărtăşită, iar portocalele neculese şi aflate încă în pom, semnalează eşec în dragoste.

Medicii recomandă consumul de portocale mai ales în sezonul rece, atrăgând atenţia că acest fruct este un detoxifiant pentru organism, ajută la creşterea normală a copiilor, acţionează ca un sedativ, iar consumat în mod regulat, ajută organismul în lupta împotriva infecţiilor, a răcelii şi reprezintă o sursă sigură de energie datorită absorbţiei rapide a zahărului din portocală în sânge. Să mai adăugăm micii noastre poveşti şi utilizarea fructelor la preparatele culinare, în special a celor pregătite de sărbători, de la aperitivele delicioase cocoţate pe felii de portocale, la felurile principale de genul pieptului de pui cu miere şi portocale şi până la deserturile culminând cu tortul cu frişcă şi portocale şi cred că imaginea portocalelor ar fi, astfel, destul de completă. Folosiţi-le, deci, cât mai des, aducându-vă aminte că legendele legate de aceste fructe au rezistat timpurilor datorită beneficiilor pe care le aduce trupului şi, de ce nu, şi sufletului.

Lasă un comentariu