Cine seamănă vânt, culege furtună

Distribuie pe:

Corespondenţă din Paris

Nu se poate ca în urma evenimentelor din 7 ianuarie 2015 să nu te întrebi cu toată seriozitatea până unde poate merge libertatea de exprimare. Dacă ne gândim că la începutul începutului a fost „Cuvântul", atunci am putea înţelege şi puterea lui şi rostul lui în viaţă, în scris, în rostire. Uneori un cuvânt loveşte şi doare mai tare, mult mai tare decât o palmă şi poate chiar ucide.

Înţeleg libertatea de exprimare, dar îngrădită de un bun simţ, de un nivel de cultură, de o anumită educaţie.

Nu poţi râde sau nu-ţi poţi bate joc chiar de orice şi de oricine. Ce-ar fi să ne amuzăm, să râdem, de holocaust, de deportări, de oameni bolnavi şi de bolile lor, de infirmităţi fizice şi chiar de credinţa omului.

Sunt anumite realităţi de care nu te poţi atinge, întrucât atingi sensibilităţi omeneşti care refuză să accepte hazul pe seama lor. Nu caut circumstanţe atenuante vinovaţilor, departe de mine asemenea gând, ei sunt criminali şi trebuie pedepsiţi, dar în acelaşi timp nu pot înţelege de ce a trebuit să se meargă spre o asemenea escaladare a provocării. Unii şi-au luat libertatea „absolută" de exprimare şi s-au folosit de ea, alţii şi-au luat libertatea „absolută" de a acţiona şi s-a ajuns la ceea ce a înspăimântat şi revoltat o lume întreagă.

Văd că francezii, prin manifestaţii ample de solidaritate, se declară cu toţii „Je suis Charlie" sunt, prin urmare, de acord cu caricaturile apărute de-a lungul timpului, neluând în seamă ameninţările unor habotnici capabili de orice, chiar de crime oribile. Eu n-aş putea spune „Je suis Charlie" gândindu-mă la mine, şi asta pentru că n-aş putea râde, nu m-a putea amuza pe seama lucrurilor care pentru alţii poartă o încărcătură sacră, în sensul cel mai propriu al cuvântului.

Libertatea exprimării o înţeleg ca pe dreptul de a spune ce gândeşti fără a atinge sensibilitatea celui de lângă tine. Se ştie, şi înţelepciunea populară o exprimă într-un proverb, că cine seamănă vânt, culege furtună. Mă întreb, cu profundă îngrijorare, unde se va ajunge mergându-se pe pantele acestea ale provocărilor şi ale ripostelor.

Lasă un comentariu