Trăim în ţara în care şlagărul nefolcloric şi manelist „Puşca şi cureaua lată" se câtă nu numai mai des, dar şi cu mai mare tragere de inimă decât Imnul Naţional „Deşteaptă-te, române!". Şi mă întreb, dece?! Dece pe vremea mea şi a înaintaşilor mei, bunicii, părinţii şi dascălii ne povesteau, cu atâta drag, despre bravurile din toate timpurile ale oştirilor române? Iar acum să ne fie ruşine şi frică a ne vorbi limba şi cânta cântecele!(Cel mai recent exemplu fiind o neîntâmplare nefericită petrecută, mai zilele trecute, atât la Borzont-Gheorgheni-Harghita, cât şi la Târgu Mureş. În ambele cazuri, cel mai dizgraţios şi revoltător rol principal posibil de imaginat, fiind interpretat de neofasciştii maghiari, precum şi de şovinii unguri şi secui din Ardealul Românesc)
Aşadar, revin la acel retoric „De ce"? De ce atâta teamă şi nepăsare? Pentru că măcar cei de-o vârstă cu mine trebuie că-şi mai amintesc înscrisurile şi chipurile voievozilor şi domnitorilor din manualele şcolare de istoria neamului românesc! Prin intermediul lor vedeam şi ascultam, cu luare aminte, cum, în cinste şi mare omenie, dacii au ţinut piept puhoiului roman, iar oştirile moldovene şi muntene hărţuiau şi băteau năvălitorii otomani, tătari, leşeşti şi de alte neamuri! Erau acele bravuri de arme şi pilduitoare gesturi de cinste, de omenie şi de credinţă străbună! Pentru că, în bunătatea lui proverbială, românul l-a ocrotit şi găzduit, în casa şi în ţara lui, până şi pe musafirul nepoftit! Iar acei Oameni din trecut n-aveau nici reguli constituţionale şi europene, şi nici legi şi coduri juridice scrise! Dar nici mulţimea ministerelor de tot felul. Şi nici DNA, nici Parlament, nici Curte Constituţională, nici Penitenciare şi Închisori! Aveau, în schimb, pământuri roditoare şi muncite. Şi mai aveau încă ceva bun şi bine rânduit: Şcolile cu ai lor dascăli omenoşi, severi şi deştepţi. Precum şi Bisericile cu ai lor preoţi evlavioşi, miloşi şi darnici! Iar peste toate cele bune şi rele ale ţării, tronau, în egală măsură, Divanul Domnesc şi Sfatul Bătrânilor Cuminţi şi Înţelepţi!
Iar acum, ce vremuri triste şi neomenoase am ajuns să trăim! Astfel încât ne mirăm că de 1 Decembrie şi de sărbătorile creştine uni dintre noi îşi mai amintesc de Ţară, de Drapel, de Imn şi de Patriotismul Românesc!
