Cultivarea soiei pe mari suprafețe, necesitate națională

Cultivarea de suprafețe cât mai mari cu soia este o necesitate și obligație patriotică. Proteina necesară creșterii păsărilor, porcinelor și bovinelor se asigură, în cea mai mare parte, din șrotul de soia, restul din făină de carne și pește.

Soia este planta de cultură care ne dă cele mai multe și diversificate produse: ulei, 22%; proteine, 40%, în boabe. Se adaugă în diferite produse alimentare, inclusiv în cele din carne.

Se utilizează în industria vopselelor, lacurilor, glicerinei, cauciucului etc.

Suprafețele cultivate cu soia au scăzut de la 133.200 ha, în 2007, la o treime în anul următor 2008, adică cu 48.800 ha, și la jumătate, 69.000 ha, în 2013.

Această scădere, deosebit de mare, s-a datorat interziceri cultivării soiei modificate genetic începând cu anul 2006. Agriculturii nu și-au permis să cultive soia, întrucât nu pot face față scoaterii acestei culturi de sub imperiul concurenței buruienilor. Pentru combaterea parțială, a buruienilor cu frunză lată (dicotiledonată), este nevoie de 2-3 erbicide scumpe, care nu combat tot spectrul existent în cultură, și un erbicid specific pentru buruienile cu frunză îngustă (monocotiledonate), aplicate prin 2-3 treceri. Costul ridicat al combaterii buruienilor din cultura de soia clasică nu poate fi suportat de majoritatea cultivatorilor și s-a renunțat la cultivarea ei.

Ministerul Agriculturii, fiind conștient de importanța acestei culturi, în vederea reducerii importurilor de soia și șroturi, în valoare de circa 200 milioane Euro, stimulează cultivatorii, din 2015, cu 325 euro/ha, pe lângă subvenția pe suprafață. Cu toate acestea, datorită celor arătate mai sus, suprafețele cultivate nu vor crește simțitor.

Soluția cea mai sigură și eficientă, de creștere sigură a suprafețelor și a producției pe ha, este de a cultiva soia modificată genetic, rezistentă la erbicidul gliphosat.

Pentru cei mai puțini cunoscători în ale geneticii vegetale, specific că toate soiurile de plante sunt modificate genetic, fiind obținute prin încrucișare, selecție, variații mugurale etc. Acestea se realizează în cadrul plantelor din aceeași familie și gen. Creare de plante rezistente la anumite erbicide, la diferiți dăunători sau boli, prin inginerie genetică, se realizează, prin implantarea, în soiurile existente, a unei gene, sau mai multe, prelevate de la bacterii, ciuperci sau alte organisme foarte îndepărtate genetic. Tehnicile de introducere a genelor ce imprimă caracterul dorit sunt foarte diferite.

Cultivarea de soia modificată genetic sau transgenică, rezistentă la erbicidele pe bază de gliphosat, ne aduce o mulțime de avantaje, dintre care amintim:

- Combaterea în totalitate, pe termen lung 4-5 ani, a buruienilor perene (pălămidă, susai, volbură, pir, castrei etc.) și a celor anuale răsărite. Aceasta face ca soia transgenică să crească nestânjenită;

- Producțiile cresc simțitor, putând ajunge la 3.000-4.000 kg/ha, față de 1.300 kg/ha, cât se obține în prezent;

- Productivitatea muncii crește prin reducerea trecerilor pentru erbicidare, Economia culturii crește prin reducerea cheltuielilor mecanice de întreținere, a celor materiale(a erbicidelor) și creșterea producției pe unitate de suprafață. Peste 3-4 ani putem produce 2.400.000 t soia, față de 151.000 t, în 2013, cea ce înseamnă un venit de 3,288 miliarde lei la prețul 1,37 de lei/kg.

- Ușurința cu care se cultivă soia transgenică face să se reia în cultură mari suprafețe de teren arabil, astăzi părăsit și părăginit. Până în 2018 putem ajunge să cultivăm soia pe 800.000-1.000.000 ha. Exemplu, în acest sens, ni-l dă Brazilia, unde după introducerea plantelor modificate genetic cu soia, în special, suprafața arabilă a țării a crescut de la 40 milioane hectare la 70 milioane ha; iar soia transgenică se cultivă pe aproximativ 20 milioane ha, fiind a doua mare cultivatoare de soia, după Argentina și aproape de SUA;

- Se asigură în optim necesarul de furaje proteice, din producție proprie și se realizează un excedent substanțial pentru export;

- Putem deveni printre primele țări din U.E. cultivatoare de soia și în primele 6-7 din lume;

- Cultivarea soiei la parametrii normali ne lasă în sol 120-150 kg N/ha, prin fixarea azotului din atmosferă. Extrapolând la azotul produs industrial, ne aduce pe hectar echivalentul a 450 kg azotat de amoniu, fără consum de gaz metan, fără investiții industriale, fără forță de muncă manuală și fără poluare.

Calculând valoarea azotului organic, asimilabil de plante premergătoare în totalitate, față de 50% a celui industrial, aplicat pe sol, la prețul de 1,650 lei/kg, cu cât se vinde azi, vedem că soia ne subvenționează hectarul cu 750 lei/ha, fără aprobări și zeci de intervenții la organele U.E. și naționale;

- Soia e cea mai bună premergătoare pentru grâu, eliberează terenul la timp, cu sol reavăn, cu 150 kg azot. Sporul de producție la grâu e de minim 1.000 kg/ha;

- Prin reducerea erbicidelor aplicate pentru combaterea buruienilor se reduce poluarea mediului ambiant, a solului. Erbicidele pe bază de gliphosat se aplică în cantități mici de apă, până la 50 l/ha, când buruienile sunt răsărite în majoritate, câmpul este înverzit. Cantitatea aplicată ajunge 90-95% pe frunze, de unde se absoarbe, se translocă în plante în care se descompune.

Mulți așa-ziși ecologiști susțin că prin cultivarea plantelor modificate genetic se pune în pericol existența biocenozelor, prin modificarea compoziției acestora. Teză complet eronată în cazul soiei cultivate în țara noastră.

Se știe că plantele dintr-o biocenoză se modifică prin încrucișări. Partenerii trebuie să fie apropiați genetic, din același gen sau varietate. Soia fiind de origine din China, Japonia, nu are pe teritoriul țări noastre ,,rude" apropiate. În flora spontană nu știu să fie plante din genul Glycine, din care face parte soia. Genele implantate în soia transgenică sunt din organisme foarte depărtate genetic (bacterii, ciuperci etc.)Deci și aceste argumente cad.

Europa Bio (asociația europeană pentru biotehnologii) arăta că la nivel mondial sute de milioane de persoane au mâncat peste 2.000 de miliarde de porții de alimente, care aveau un conținut modificat genetic.Oficial, nu a fost semnalat nici un caz în caz în care sănătatea consumatorilor să fi fost afectată de introducerea în alimentație a acestora.

La noi în țară este interzisă, până în prezent, cultivarea soiei modificate genetic, dar avem voie să o consumăm, atât ca atare, cât și prin produsele prelucrate ca: margarine, lapte de soia, brânză de soia, o mulțime de alte produse alimentare care conțin soia (salamuri, conserve de carne și multe alte preparate din carne). De asemenea, în carnea de pasăre, porc sau taurine, crescute în sistem industrial, se găsesc componente ale soiei modificate genetic, provenite din șroturile de soia care le consumă.

Specificăm că aproape în totalitate șroturile, celelalte subproduse ale soiei sunt importate din Argentina, SUA sau Brazilia. țări care cultivă pentru consum numai soia modificată genetic. Cultivă soia clasică, 1-2% din suprafață, pentru cercetare și menținerea soiurilor.

Ne punem, pe bună dreptate, întrebarea, de ce noi nu avem voie să cultivăm soia modificată genetic?

Unele din răspunsurile probabile pot fi: marile concerne producătoare de pesticide, fac presiuni pentru necultivarea soiei transgenice, ca să-și poată valorifica produsele. Este posibil ca și țările Amercii de Nord și Sud să facă „lobby"pentru a nu cultiva europenii această soia, ca să-și vândă mai ușor producția lor. Dar cred că cele mai ,,vinovate" pentru această situație sunt organizațiile ecologiste, a căror persoane nu sunt suficient de documentate, nu cunosc îndeaproape genetica vegetală, posibilitățile de modificare a biodiversității micilor și marilor biocenoze. Aceste organisme, fiind foarte insistente și vehemente, au influențat oamenii politici de decizie de bună-credință, care nu au cunoștințele biologice.

De asemenea, ne punem întrebarea, țările continentului american, care cultivă mari suprafețe cu plante transgenice (bumbac, soia, porumb, cartofi etc.) nu au grijă de propria populație și de menținerea biodiversității vegetale?

Așa cum spuneam, cu ani în urmă și europenii își vor revizui vederile și se va relua cultivarea plantelor modificate genetic, noi le-am cultivat până în 2007.

Acest lucru s-a adeverit la începutul acestui an, când în perioada 12-15.01.2015 Consiliul Europei a reluat această temă. Se prevede aplicarea a 51 amendamente la legile anterioare. Prevederea cea mai importantă este că se lasă la latitudinea țărilor U.E. de a accepta sau interzice cultura plantelor transgenice.

Poziția țării noastre, a MADR, a fost de a se cultiva aceste plante. Am fost printre puținele țări din U.E. care, atunci când s-a pus probleme interzicerii plantelor transgenice, ne-am opus.

Acum când U.E. își dă seama că e posibil să cultivăm acest tip de plante, trebuie ca țara noastră, prin MADR, Academia de Științe Agricole, Academia României, să susțină cu tărie, cu mult profesionalism și patriotism necesitatea cultivării de plante transgenice.

Avem specialiști, cadre universitare, oameni de știință care pot argumenta, fără posibilitate de combatere, necesitatea cultivării acestor plante.

România poate și trebuie să fie inițiatoare și susținătoare a tezelor, argumentelor cultivării în întreaga Europă a plantelor transgenice.

Opinia publică trebuie să înțeleagă că cel mai simplu, ușor de aplicat mijloc de progres al agriculturii este cultivarea acestor plante. Prin cultivarea lor, agricultura poate să-și mărească considerabil contribuția la produsul intern brut, să rentabilizeze munca în agricultură, să atragă tinerii spre cel mai important sector al economiei naționale-agricultura.

Cu regret constatăm că mai sunt colegi care în loc să se bucure că, în condițiile de azi, sunt fermieri care cultivă soia clasică, cu mari cheltuieli, ei îi reclamă, spunând că soia care e cultivată e transgenică.

Organele de justiție s-au pripit și au arestat doi colegi, acuzându-i că au cultivat soia modificată genetic. Deși analizele de laborator au arătat că 17 % din conținutul probei sunt boabe transgenice, ceea ce nu e posibil ca într-o cultură să fie soia clasică și transgenică, dar imaginea lor a fost afectată. Așa cum am mai spus, în țara noastră nu e posibil să se cultive, în prezent, soia transgenică, fiindcă nu s-a mai produs sămânță din 2006.

Ar mai fi multe argumente în favoarea cultivării de soia transgenică, dar mă opresc aici, cu convingerea că cei care citesc acest material vor medita și vor fi adepții progresului agricol, prin cultivarea de soia modificată genetic.

Parlamentarii, guvernul, președinția se vor gândi cu mai mult discernământ la interesul național și nu vom mai fi în permanentă adepții a tot ce spune și ne cere U.E., inclusiv ai faptelor care nu ni se potrivesc.

Să nu uităm maxima: ,,Agricultura este șansa națiunii române". Ea ne poate aduce belșug, pace, liniște, în cel mai scurt timp.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Lasă un comentariu