Din necesitatea tot mai acută a conservării zonelor umede care reprezintă habitatul păsărilor acvatice și oferă importante resurse cu valoare naturală, economică, științifică și recreativă, zone amenințate constant cu pierderea, ireparabilă în fapt, în anul 1971, la Ramsar (Iran), a fost semnată Convenția asupra zonelor umede. Această convenție este unul dintre primii pași uriași pe care i-a făcut omul în direcția conservării patrimoniului natural, ei datorându-i-se alegerea zilei de 2 februarie ca Zi Mondială a Zonelor Umede.
În prezent, peste 300 de zone umede au fost înscrise pe lista Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale, organizație care urmărește elaborarea și aplicarea planurilor de amenajare, astfel încât să se favorizeze conservarea acestor zone prin crearea de rezervații și utilizarea rațională a rezervelor lor. În România, există 89 de zone umede și 44 de zone de importanță avifaunistică, cu o suprafață totală ce reprezintă trei la sută din suprafața țării, la care se adaugă 52 de ecoregiuni cu o varietate mare de ecosisteme. Astfel, începând din anul 1991, România a ratificat Convenția de la Ramsar, incluzând în această convenție 19 sit-uri, printre care Rezervația Biosferei Delta Dunării, Balta Mare a Brăilei, Parcul Natural Porțile de Fier, Parcul Natural Comana, Lunca Mureșului, Tinovul Poiana Stampei, Complexul Piscicol Dumbrăvița, Lacul Techirghiol, Lacul Bistreț, Confluența Olt - Dunăre, Lacul Iezer Călărași, Balta Suhaia, Lacul Blahnița, Brațul Borcea, Dunărea - sectorul Calafat-Ciuperceni, Canaralele de la Hârșova, Ostroavele Dunării Bugiac-Iortomac, Dunărea Veche - Brațul Măcin și Confluența Jiu - Dunăre, zone umede de importanță internațională, biogeografică, ecologică și estetică cu valoare de patrimoniu natural mondial, pentru a fi supuse unui regim de protecție și conservare bazat pe promovarea dezvoltării economice în corelare cu capacitatea de suport a mediului și a rezervelor sale.
În județul Mureș, multe dintre zonele umede de odinioară au fost desecate și transformate în terenuri agricole sau cu alte destinații. Unul dintre habitaturile acvatice distruse pe care le putem da exemplu în acest sens este Lacul Iernut, care în anul 1977 a fost supus unor procese de desecare a mlaștinilor, dragare și îndiguire și transformat într-un heleșteu. O mare parte din vegetația acvatică și palustră a fost distrusă, fără a se putea regenera în totalitate nici până în prezent. Ariile protejate din județul nostru cuprind în prezent, în mare parte, heleșteele care aparțin de compania Piscicolă Zau de Câmpie S.A. și care sunt date în administrare privată, heleșteele de la Iernut și de la Cipău, zone în care se mai pot întâlni încă rațe roșii, stârci, cormorani și egrete, sau păsări care tranzitează ocazional teritoriul județului nostru.
Prima celebrare a Zilei Mondiale a Zonelor Umede a avut loc în anul 1997. An de an, activitățile organi-zate cu ocazia acestui eveniment supun atenției cetățenilor beneficiile aduse de aceste zone și importanța colaborării internaționale în vederea conservării lor. Agenția Națională pentru Protecția Mediului marchează acest eveniment ecologic în fiecare an, prin campanii de informare și conștientizare a populației nu numai cu privire la pericolul de afectare și dispariție a zonelor umede, ci și cu privire la efectele nocive ale activității umane asupra mediului înconjurător.
