Un film electrizant, de cinci stele, la Arta: Mommy - Premiul Juriului de la Cannes!

Mommy (Mami) este drama unei femei văduve, mama unui adolescent de 15 ani care suferă de sindromul ADHD, despre efortul disperat al mamei de a avea grijă de băiatul ei, de una singură, care primeşte un ajutor nesperat de la o vecină proaspăt mutată vizavi (CineMagia), care o părăseşte însă în momentul critic. Dar acelaşi coincide cu evadarea fiului ei din spital, sfârşitul fiind unul fericit. Din altă sursă, Metropolis, un film electrizant - aşa este numit al cincelea lungmetraj al tânărului cineast canadian de doar... 25 de ani, tot pe tema... mamei, „este o tectonică a sentimentelor ambalată în încadraturi, culori şi sunete electrizante, folosite cu o dezinvoltură frapantă. Xavier Dolan a împărţit Premiul Juriului de la Cannes cu veteranul Jean-Luc Goddard. Tânărul regizor le aduce din nou pe actriţele sale-fetiş Anne Dorval şi Suzanne Clement, în rolurile mamei şi vecinei unui adolescent cu probleme de comportament, ajuns la o şcoală de corecţie, personaj jucat de revelaţia Antoine Olivier Pilon. Este reluată astfel obsesia pentru tineri homosexuali, dificili, neîncadrabili, (aş adăuga... sinucigaşi) în relaţii tensionate şi distrugătoare cu femeile din jurul lor" (Ionuţ Mareş, cotidian cultural Metropolis). Filmul este dramatic, dar i se acordă cinci stele. Nu are nimic spectaculos precum cel care rulează în sala mare, intergalactic, „Ascensiumea lui Jupiter" cu Mila Kunnis, făcând parte din trilogia Matrix, având sala aproape plină, cu fani adolescenţi şi tineri în majoritate. La sala mijlocie au venit doar adevăraţii cinefili să vadă un film premiat de critici. Dramatismul filmului constă în gestul adolescentului de a-şi tăia venele, de a fi imobilizat de patru medici şi băgat în cămaşă de forţă pentru a nu se răni singur. Rar asemenea subiecte, în filme. La sala mare, pentru consumatorii filmelor despre extratereştri înspăimântători ca Godzilla, Ascensiunea lui Jupiter a fost un deliciu. Pentru mine personal, frumuseţea Millei Kunis, costumele şi peisajele pe cât de opulente, pe atât de nerealiste... de pe alte planete. Dar pentru cei care au depăşit vârsta poveştilor că există civilizaţii pe alte planete, filmul este foarte naiv, iar eu îl prefer tot pe drăgălaşul E.T.

Lasă un comentariu