PERICOLUL EXTREMISMULUI MAGHIAR (VI)

Întrucât am început prezentul articol cu un citat din reputatul istoric Petre Ţurlea, vom încheia cu un citat tot din lucrarea domniei sale care are cuvinte de laudă la rezistenţa firească şi instinctivă a naţiunii române, călită în războaiele mileniilor de istorie zbuciumată, trăită cu mult înainte de venirea unora şi altora care au „cerut pământ şi apă" şi încă mai cer şi nicidecum la adresa guvernanţilor vremelnici de la Bucureşti: „Deşi a făcut paşi importanţi spre ţelul său final - disoluţia României şi înglobarea Transilvaniei în cadrul Ungariei -, UDMR nu a reuşit să-şi atingă acest obiectiv datorită rezistenţei poporului român, care, chiar atunci când organele Statului au rămas inactive, fiind oprite de guvernanţii de la Bucureşti să acţioneze aşa cum ar fi trebuit, a ştiut să-şi apere şi singur Ţara". „ Ca urmare, la începutul secolului al XXI-lea, românii trebuie să fie conştienţi de faptul că nu se poate construi un Stat cu adevărat democratic în România tolerând existenţa în cadrul acestuia a unui partid etnic, rasist, cu dese manifestări fasciste; că dăinuirea Statului român depinde şi de lichidarea inamicului principal intern al acestuia - UDMR" - în calitate de partid politic.

Făcând o sumară prezentare a imposibilităţii coabitării politice cu această formaţiune etnică rasistă şi şovină, oare ce fel de exemple, de argumente mai trebuie să aduci celebrilor politicieni vremelnici de la Bucureşti pentru a nu mai apela la U.D.M.R. niciodată? Trebuie să retrăim un alt an 1940? Trebuie să retrăim un alt moment 15 martie 1990? Sau manifestările incalificabile ale sfârşitului de an 1989 şi în continuare din judeţul Harghita (Cristuru Secuiesc, Zetea, Odorheiul Secuiesc etc.)? Trebuie să ne întoarcem în Evul mediu, când românii, majoritatea covârşitoare a populaţiei, aveau doar obligaţia de a muncii, de a fi iobagi pe moşiile „stăpânilor" protejaţi de imperii şi nu aveau niciun drept, nici măcar acela de a trăi? Oare ce aveţi de învăţat de la ei? Ce au ei să vă dea? Nimic! Cu ce ajută Statul Naţional Unitar Român şi naţiunea română, prezenţa lor în Guvern, în Parlament? Mihai Eminescu s-a raportat, la vremea sa, la atitudinea extremismului maghiar astfel: „Să-i lăsăm deoparte pe aceşti oprimatori ai autonomiei Transilvaniei (Ardealul era încorporat în Imperiul Austro-Ungar la acea vreme, n.n.), cu scandaloasele lor stări excepţionale, cu torturile lor ca în evul mediu, cu jurămintele sacrilege, oameni ce mistifică unde nu pot contesta şi mint unde nu pot combate. Ei nu sunt competenţi să ne dea nimic; şi de ne-ar da, e datoria noastră ca de la ei să nu primim noi nimica." . Menţionăm faptul că Mihai Eminescu a avut „legături străvechi cu Transilvania", atât prin strămoşi, dar şi prin peregrinările lui prin această altă Ţară românească, fapt ce i-a permis o cunoaştere aprofundată a situaţiei politice, economice, religioase şi mai ales naţionale.

Şi iarăşi, „Cestiunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de dezvoltare a acestei ţări este ca elementul românesc să rămâie cel determinant, ca el să dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste şi generoase, bunul lui simţ, c'un cuvânt geniul lui să rămâie şi pe viitor norma de dezvoltare a ţării şi să pătrundă pururea această dezvoltare". Nimic din acest „testament politic" nobil şi de continuitate naţională şi statală nu aţi realizat din 22 decembrie 1989 şi până în prezent. Este nevoie doar de o simplă deplasare de o zi în sud-estul Ardealului, în anumite teritorii ce aparţin naţiunii române dintotdeauna, unde s-au aşezat şi au fost găzduiţi şi diverşi minoritari de-a-lungul secolelor şi veţi constata că elementul românesc nu numai că nu a rămas cel determinant, dar, în unele zone, s-a diminuat până la extincţie, limba naţională nu se mai vorbeşte căci se refuză a fi primită ca atare, iar tiparul formei de Stat, treptat, treptat, va fi înlocuit cu alte forme, în contextul „reformelor" distructive de „regionalizare" si „euroregionalizare" lansate de guvernanţi după „sugestii" mai înalte, ori în contextul înstrăinării pământului ţării către străini şi apatrizi (?!), tot cu un scop bine definit: înlocuirea Statului Naţional Unitar Român cu altceva, orice altceva, numai naţional şi unitar să nu mai fie. Aveţi ceva de spus în apărarea dvs., d-lor politicieni de la Bucureşti? Indiferent că sunteţi în opoziţie sau la guvernare!

Personal, n-am acuzat şi nu acuzăm naţiunea maghiară şi nici minorităţile maghiare din Statele vecine Ungariei or de la noi, ci extremismul nociv, apărut în cursul istoriei, în cuprinsul acestora şi pe care, din păcate, l-au tolerat şi îl tolerează factorul politic, vinovat şi iresponsabil, până, iată, în momentul critic, primejdios, în care naţiunea însăşi sau minorităţile maghiare din Statele vecine ei or de la noi pot deveni, ele însele, victime ale acestui extremism şovin şi revizionist.

(Sfârşit)

Lasă un comentariu