Iată că se poate şi la Sighişoara teatru adevărat!

Distribuie pe:

TACT Sighişoara este o trupă de teatru independent, formată din doi actori profesionişti, care au pornit împreună în meserie, ca şi în viaţă, cu curajul specific tinereţii.

Am avut privilegiul să intru, sfios, în micul sanctuar unde ei, ca discipoli ai Thaliei, au jucat magistral cele două personaje ale piesei Prah, scrisă de autorul maghiar Ghyorgy Spiros, pusă în scenă sub bagheta regizorală a maestrului Cristian Ioan, traducerea Zeno Fodor, grafica afişelor şi caietelor de sală fiind semnată de Dan Todea.

Spectatorii au admirat doi actori de o naturaleţe debordantă, savuroşi în replici, redând acel fior al trăirilor decantate în gesturi, mimică şi o anumită cuminţenie casnică, care nu prevestea deznodământul nefast al unor situaţii neaşteptate ce le vor fractura existenţa, lăsând să se întrevadă acel gust amar al neadaptabilităţii. Piesa redă povestea unui cuplu sărac pus în faţa unui câştig. Norocul ghicirii numerelor câştigătoare aduce nelinişti, iar odată cu tensiunile unor ipotetice frici, cei doi sunt îngroziţi la gândul ce vor face cu atâţia bani într-o lume tot mai abjectă, plină de hoţi, de criminali care le-ar putea pune viaţa lor şi a copiilor lor în primejdie. Trecând de la sărăcia acelei bucătării austere, în care apa de ploaie curge prin acoperiş, în care lipsurile i-au dus pe unul în Spania, pe altul nevoit să plece dintr-o fabrică devenită ruină, având doi copii, la rându-le, cu nevoile şi vieţile lor. Povestea unui cuplu de oameni pierduţi într-un sumbru anonimat, puşi în postura de virtuali câştigători ai unei mari sume de bani, făcându-şi planuri măreţe, dorind să-şi cumpere de la o insulă, un elicopter, o limuzină exorbitantă, la o drezină cu devierea căii ferate şi a drumului cu două benzi, care să-i ducă până la apartamentul ce-l vor cumpăra în centrul oraşului. Biletul este pus la loc sigur, în acea cutie de „Cacao - Prah", de unde vine şi titlul piesei.

Până la urmă, incapabili să facă faţă situaţiei, cei doi vor da foc acelui bilet cu numerele câştigătoare ce le putea aduce nesperata bogăţie, finalul lăsând loc unei posibile nebunii generate de regretul gestului care a dus la pierderea celor zece milioane de euro.

Felicitări şi binemeritate aplauze actorilor Gianina Iconaru şi Ştefan Abrudan, doi artişti care au ales să îşi facă meseria neîngrădiţi de limite, convenţii şi mesaje direcţionate. Realizarea acestui proiect este un vis frumos devenit realitate al unor „tineri şi frumoşi nebuni", care nu s-au lăsat învinşi de meschinăria unora care, ocupând vremelnic funcţii, îşi permit să acţioneze discreţionar, Teatrul TACT neprimind nici măcar sordida Sală Mihai Eminescu pentru repetiţii şi reprezentaţii. Şi asta, într-un oraş care duce lipsă acută de acte culturale autentice, ca să nu mai spunem că nici măcar nu are Casă de Cultură, aceasta fiind desfiinţată din raţiuni care ţin de ranchiunile şi isteriile unor personaje de tristă amintire.

 

Lasă un comentariu