Şi să vă spun de ce. Observăm că mai tot timpul ne credem mai breji decât vecinii noştri, bulgari. Pentru că, chipurile, i-am fi întrecut în mai toate cele bune, în afară de turismul de pe litoralul Mării Negre, precum şi în cultivarea legumelor şi a trandafirilor pentru parfumuri. Şi n-o să vă vină să credeţi, dar vecinii noştri de la sud de Dunăre ne mai întrec în ceva: în bunătatea sufletească, în înţelepciunea bătrânească şi în frica de Dumnezeu.
Am să vă dau doar un singur exemplu: în timp ce noi i-am împuşcat pe soţii Ceauşescu în ajunul Naşterii Domnului şi al Crăciunului'89, ei l-au lăsat pe Todor Jivkov să moară sănătos şi de bătrâneţe. Din păcate nici ei n-o duc prea bine cu bunăstarea, cu cinstea şi cu dreptatea!
Numai că ei, fiind ortodocşi ca şi noi, nu prea ştiu de ce, în vreme ce noi ştim exact. Doar vedeţi ce se petrece în ţară de 25 de ani încoace: mereu ne ajung din urmă blestemele lor, ca şi greaua pedeapsă a Celui de Sus! Şi e mare păcat că se întâmplă aşa! Blestemul şi pedeapsa ar trebui să cadă doar pe capul celor care au dat porunca, nu pe al celor care au apăsat pe trăgaci! Şi dacă tot am scris ceea ce am scris, îmi pun o întrebare pe care v-o adresez şi dumneavoastră: noi cei de atunci ce am păzit?! Nu ne-a fost ruşine şi teamă de acea grozăvie? De ce atât de rar ne punem astfel de întrebări? Şi de ce nu ducem până la capăt creştinescul răspuns?!
