Înaintea votului din Camera Deputaţilor în „cazul Borbely", preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, făcea următoarea declaraţie despre László Borbely: „Eu cred în nevinovăţia fiecărui om, până când există o hotărâre definitivă". Aşa este. Dar „nevinovăţia" ţi-o poţi proba doar în justiţie, nu fentând legea - precum a făcut-o, în două rânduri, Borbely (şi nu numai el!), apelând la imunitate. Dacă - cum se spune - „Nimeni nu-i mai presus de lege!", nevinovăţia se probează nu în faţa Camerei din care faci parte, ci în faţa judecătorilor. Or, când, sub masca imunităţii „fugi" de Justiţie, însemnă că ai ceva de ascuns!
Însă, după cum s-a văzut, dacă Varujan Vosganian şi-a impresionat colegii din Senat cu lacrimi, mir şi rugăciuni, deputatul UDMR László Borbely a scăpat, pentru a doua oară, de începerea urmăririi penale tot cu ajutorul colegilor din Camera Deputaţilor, de astă-dată. Din 284 de deputaţi prezenţi, 154 au votat „împotrivă", 125 „pentru" şi 5 voturi au fost nule. Şi, ca de obicei, votul fiind secret, cu bile, PNL a aruncat pisica în ograda PSD, în timp ce liderul deputaţilor PSD, Marian Neacşu, a spus că vina aparţine tuturor partidelor. Întrebarea este: abuzul, şi în acest caz, de imunitate, le-a ştirbit deputaţilor credibilitatea, şi aşa redusă? A fost László Borbely un politician cu miză politică prea mare pentru a fi dat pe mâna procurorilor? Lăsăm răspunsul la latitudinea fiecăruia.
Fapt este că, acest nou „episod" din Parlament nu a trecut neobservat. Nici în rândul cetăţenilor „de rând", nici, mai ales, al ambasadelor, care au reacţionat în cazul Borbely şi la decizia Camerei Deputaţilor de a nu-i ridica imunitatea, pentru care DNA a cerut aviz pentru începerea anchetei. „Unul dintre principiile de bază ale democraţiei este că toţi oamenii sunt egali în faţa legii", a precizat Ambasada SUA. Ambasada Olandei a arătat că „urmăreşte evoluţiile cu îngrijorare". În locul oricăror comentarii, câteva precizări. În ultima perioadă, nu doar sondajele plasează Parlamentul în coada încrederii populare, între instituţiile democraţiei. Căci opinii nefavorabile s-au exprimat - după cum am mai precizat şi cu alt prilej - şi la „vârful" acestei instituţii. Sigur, nu generalizăm. Există şi parlamentari valoroşi, conştiincioşi. Însă, aşa cum spune şi o vorbă românească, atunci când, într-un domeniu, sunt prea mulţi, lucrurile merg prost, pentru că… lasă unii pe alţii. La un moment dat, se părea - mai ales după discursul preşedintelui Klaus Iohannis în Parlament - că parlamentarii (şi de la senat, şi de la Camera Deputaţilor) nu se mai opuneau, prin vot, solicitărilor organelor judiciare, de ridicare a imunităţii parlamentare. Însă, aşa cum s-a văzut, interesele sunt, uneori, prea mari pentru ca anumite „principii" să nu fie încălcate. Inclusiv când s-a pus problema diminuării semnificative a numărului de parlamentari, dar şi a existenţei - din raţiuni financiare, de eficienţă şi rapiditate în adoptarea legilor - a unui Parlament unicameral. Rezultatele: numărul parlamentarilor în loc să scadă a crescut fără precedent. Viitorul? Deocamdată să reţinem - doar cu titlul de promisiune - că şi la recenta întâlnire - consultare pe care preşedintele României, Klaus Iohannis, a avut-o cu preşedinţii celor două Camere, Călin Popescu Tăriceanu şi Valeriu Zgonea, s-a invocat problema reducerii numărului de parlamentari.
Cât despre legile privind imunitatea parlamentarilor şi miniştrilor, procurorul General, Tiberiu Niţu, a cerut modificarea legilor privind statutul parlamentarilor şi responsabilitatea ministerială. El a precizat că două anchete penale au fost împiedicate de respingerea în Parlament a solicitărilor procurorilor de ridicare a imunităţii parlamentare, făcând referire la cazul Varujan Vosganian şi László Borbely. „Propunerile Ministerului Public - adresate Guvernului României - au în vedere asigurarea celerităţii acelor proceduri parlamentare care influenţează cursul procedurilor judiciare, precum şi stricta delimitare a întinderii atribuţiilor autorităţii legislative în cadrul aceloraşi proceduri, în sensul că evaluarea probelor şi a oricăror aspecte privind oportunitatea măsurilor este atributul exclusiv al organelor judiciare", susţine Parchetul General. Deputaţii vor să modifice procedurile de ridicare a imunităţii parlamentare, care ar trebui să devină mai simple şi transparente. Însă, deputaţii UDMR, în frunte cu liderul lor, Mate Andras Levente, nu vor consultări cu Parchetul General. Oare, de ce? Este încă o dovadă clară că şi acum, în 2015, în pofida unei „uşoare" schimbări de macaz (şi datorită criticilor venite de la UE, iar, mai recent, de la ambasadele unor ţări, cum spuneam), mai există încercări de a se sustrage de la ridicarea imunităţii. De parlamentari (cei cu…musca pe căciulă, evident) care se mai ghidează după principiul „ o mână spală pe alta", iar în spatele voturilor se ascunde, încă, spiritul gregar al unor găşti în care compromisurile şi interesele de partid (vezi cazul PSD-ului, în raport cu UDMR-ul!) primează.
Pe de altă parte, cum să aibă Parlamentul credibilitate, câtă vreme, în probleme ce vizează privilegiile deputaţilor şi senatorilor, se votează ca pe vremea Marii Adunări Naţionale, Puterea şi Opoziţia votându-şi, după caz, în unanimitate deplină pensii sau indemnizaţii speciale, fără cea mai mică remuşcare şi jenă faţă de cei care i-au ales, concedii nesimţite ş.a.? Sau când, în Parlamentul României, se „fabrică" legi inutile, cum ar fi „impozitarea prostituatelor" şi „corupţi fără cătuşe"? Dar una dintre cele mai controversate legi (de care te „bufneşte" râsul) aparţine deputatului Remus Cernea, vizând „Declararea delfinilor persoane non-umane!" El spunea - citat de Evz - „Dacă ar avea drept de vot (n.n. - delfinii), majoritatea parlamentară de acum n-ar mai câştiga alegerile!"
Iată, încă, o dovadă că şi procesul de selecţie a parlamentarilor ar trebui să fie mai riguros şi după alte principii decât cele de până acum. Numai că, dacă s-ar trece la reducerea numărului de parlamentari la 300 - cum s-a decis în urma unui referendum - ar fi, spun unii analişti, un cartof fierbinte aruncat între partidele care au alternat la putere. Nicio majoritate nu s-a apucat de treaba asta din motive meschine şi pragmatice ce ţin - ca şi în cazul ridicării imunităţii - de interesele personale ale celor care s-au cocoţat în funcţii de parlamentari. E greu să ajungi la determinarea unei majorităţi să voteze legile prin care să-şi taie singură din fotolii.
Asta-i problema… De altfel, în România, deciziile în alianţele politice sunt şubrezite de trucuri greu de suportat. Responsabilitatea aleşilor se diluează. Interesele oculte primează, iar, în cazul nostru, László Borbely se…salvează!
Or, faţă de considerentele de mai sus, concluzia este una singură. Până când nu vom face ceea ce spunem (şi promitem, la un moment dat), e greu de crezut că se va schimba ceva (în bine) în România. Dar şi că abuzul de imunitate nu le va anula, în continuare, parlamentarilor, orice credibilitate!
Vom avea, aşadar, în viitorul apropiat, un Parlament „curat", redus numeric şi respectat? Doar viitorul ne va răspunde cu „Da" sau „Nu" la întrebarea de mai sus!
P.S.: Klaus Iohannis, preşedintele României: „Am asistat recent la sfidarea Justiţiei în Parlament în cazul Borbely".
Fără comentarii! Totuşi, atenţie Ponta, Gorghiu, Blaga et comp! De Kelemen Hunor, nicio problemă, l-au huiduit - chiar dacă din alte considerente - înşişi udemeriştii, la aşa-zisa „Ziuă a Maghiarilor de Pretutindeni!"
