„Cine n-are popor nu are nici pe Dumnezeu. Să se ştie aşadar că toţi aceea care încetează să-şi înţeleagă propriul popor şi pierd legătura cu el, negreşit îşi pierd credinţa strămoşească în Dumnezeu, şi devin sau atei sau nişte indiferenţi. ăsta e adevărul. este un fapt confirmat de realitate".
Liviu Rebreanu (1885-1944), prozator, dramaturg român, membru al Academiei Române. A fost primul fiu din cei 14 copii ai învăţătorului Vasile Rebreanu. Din cauza conjucturii politice a timpului, a fost obligat ca tot ceea ce a scris, la început să fie în limba maghiară. Se va afla, pentru o perioadă lungă, în închisoarea de la Văcăreşti şi apoi la Gyula (Ungaria). Cele mai cunoscute nuvele ale sale sunt „Iţic Ştrul dezertor", şi „Ciuleandra". „Pădurea Spânzuraţilor", un al treilea roman, a fost inspirat de un incident biografic, fratele său, locotenent în armata austro-ungară, fiind condamnat la moarte şi executat pentru o tentativă de dezertare şi a trece în tranşeele românilor în timpul Primului Război Mondial. Pentru romanul „Ion" primeşte din partea Academiei Române Premiul Năsturel-Herestru. Face un turneu de conferinţe la Berlin, Stuttgart, München, Leipzig, Dresda, Görlitz, Breslau, Viena: „Nu vrem nici un fel de politică, ci numai literatură".
***
„Iubirea trăieşte veşnic, fără început şi fără sfârşit. prin iubire cunoşti pe Dumnezeu şi te înalţi până la ceruri".
Jerome Klapka Jerome (1859-1927), eseist, romancier şi umorist englez, cel mai bine cunoscut pentru romanul satiric „Trei într-o barcă".S-a născut şi a crescut în sărăcie la Londra, într-o casă, astăzi un muzeu. În proza umoristică a manifestat înţelegere pentru slăbiciunile omeneşti şi capacitatea de a descoperi partea comică a neplăcerilor domestice. Spunea deseori: „Dumnezeu este în noi. Noi suntem Dumnezeu"
***
„Dumnezeu nu porunceşte celor pe care i-a creat, ci pur şi simplu le spune: «În felul acesta veţi şti că veniţi acasă»".
Anatole France (1844-1924), scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1921, pentru „recunoaşterea strălucitelor realizări literare, caracterizate prin nobleţea stilului, o adâncă simpatie faţă de oameni, graţie, şi un autentic temperament galic". Călătoreşte în Italia, Belgia, Olanda, Germania, Grecia. Este membru al Academiei Franceze. Afirma despre sine: „Mulţumesc destinului că m-a făcut să mă nasc sărac. Sărăcia mi-a fost o prietenă binefăcătoare; m-a învăţat adevăratul preţ al bunurilor utile vieţii, pe care altfel nu l-aş fi cunoscut; scutindu-mă de apăsarea luxului, m-a consacrat artei şi frumuseţii".
„1001 CUGETĂRI"
