Fiecare dintre noi jucăm în mod natural nişte roluri, în piese pe care le alegem sau nu, pe scena vieţii. Din această realitate, se desprinde întrebarea „De ce mai avem nevoie de teatru?" Apărut ca o artă care să permită în primul rând caricaturizarea societăţii, dar şi înţelegerea imperfecţiunii sale, teatrul face posibilă exteriorizarea unor sentimente interzise în mod obişnuit în societate. Grecii antici au fost cei care au pus bazele tragediei şi comediei, iar de atunci teatrul a devenit o componentă esenţială în cadrul oricărei societăţi care se respectă. El a devenit un element puternic de afirmare a forţei de comunicare dincolo de orice frontiere lingvistice, culturale, religioase sau politice. Pentru aceste considerente, la iniţiativa UNESCO, în anul 1948, a luat naştere Institutul Internaţional de Teatru, cu nobilul scop de a stimula creaţia şi de a lărgi cooperarea între oamenii de teatru din întreaga lume. Ulterior, în anul 1961, acest institut a creat Ziua Mondială a Teatrului, sărbătorită pentru prima dată în ziua de 27 martie 1962, în cadrul deschiderii stagiunii Teatrului Naţiunilor de la Paris.
Pentru că teatrul ne face să zâmbim, să plângem, dar mai ales să gândim, nu putem ignora importanţa sa şi impactul asupra vieţii noastre. Oamenii de teatru sunt individualităţi care se pun în valoare cu pasiune şi suflet, în lumina reflectoarelor, încercând să transmită emoţii, să educe şi să transforme, chiar şi numai pentru câteva clipiri de timp, sufletele noastre. Chiar dacă în România activează în jur de 170 de teatre, spre deosebire de Franţa, de exemplu, în care sunt deschise 1.052 de teatre, oamenii noştri de teatru fac eforturi pentru a găsi resursele necesare menţinerii acestei arte la cele mai înalte standarde şi de a trezi în sufletele noastre cele mai frumoase vise. Cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, în fiecare an, o personalitate marcantă din lumea scenei internaţionale, transmite un mesaj iubitorilor de teatru, celor aflaţi în lumina reflectoarelor în mod constant, dar şi celor care ar putea contribui la promovarea valorilor culturale internaţionale. Printre aceştia s-au numărat şi două personalităţi din ţara noastră, amintindu-i aici pe scenaristul şi reprezentantul nostru în teatrul absurdului, Eugen Ionescu, care a transmis mesajul din anul 1976 şi pe actorul şi regizorul Radu Beligan, care l-a transmis pe cel din 1977. Anul acesta, onoarea transmiterii mesajului de Ziua Mondială a Teatrului revine tot unui european, şi anume, directorului Teatrului Nou din Varşovia, regizorul polonez Krzysztof Walikowski.
Teatrul a fost pentru România nu numai o oglindă a realităţii sociale, ci şi un loc în care s-au tratat rănile sufleteşti generate de perioadele nefaste, motiv pentru care, cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, noi, cei care ne regăsim de multe ori în eroii de pe scenă şi care ne bucurăm atunci când lumina reflectoarelor ne ajută să visăm frumos, adresăm oamenilor de teatru cele mai frumoase gânduri, dorindu-le ca talentul şi dăruirea lor să fie încununate în cel mai spectaculos mod, asigurându-i că noi le vom fi mereu alături, găsind în preajma lor energii şi puteri noi pentru a trece peste zilele tulburi care ne dau târcoale.
