Referindu-se la anomaliile din societatea românească post-decembristă, un observator al scenei politico-economice declara că, în România, întreprinzătorii au fost desemnaţi de stat, care nici până azi, în 2015, n-a scăpat de mania de a controla tot. Rod al acestei politici, în rolurile de manageri au fost distribuiţi numai oameni în care „sistemul" are maximă încredere. Drept care, greii afacerilor din România - căci, despre aceştia este vorba - au primit titulatura de baroni. Sub ei se poziţionează baroneţii sindicali, iar şi mai jos, practicanţii aşa-ziselor profesii liberale. Ce au ei în comun? Faptul că milionarii - apăruţi pe bandă rulantă - au fost numiţi, nu câştigători ai unui concurs.
Cine a plătit (şi plăteşte) nota de plată? „Prostimea", care compensează cu o taxă nouă sau extensia uneia vechi, favorurile acordate de stat. Iar când scapă de dări şi dijme, prostimea încape pe mâna breslaşilor de tot soiul, de la notari şi experţi fiscali la evaluatori şi lichidatori judiciari.
În aceste condiţii, nu e de mirare că inflaţia scade la comandă; că statul controlează direct sau indirect salariile şi preţurile, în loc ca acestea să fie stabilite prin mecanismele naturale ale unei pieţe libere, care primează eficienţa şi îi elimină pe cei necompetitivi.
De aceea se spune că trăim într-un fel de capitalism de…cumetrie! Deşi au trecut 25 de ani de la aşa-zisa Revoluţie.
