Zgomotul, un atentat la sănătatea noastră!

Deşi noi, muritorii de rând, nu ne dăm seama, multe boli - apreciază specialiştii - au drept cauze zgomotul. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), cu sediul la Geneva, numărul persoanelor care prezintă infirmităţi auditive provocate de zgomot este de 120 de milioane şi că mai bine de jumătate din populaţia Europei trăieşte într-un mediu ambiant atât de zgomotos, încât perturbă somnul a mai bine de o treime dintre locuitori. Mai mult. Expunerea permanentă la zgomot poate provoca patologii permanente, precum surditatea, hipertensiunea sau cardiopatia ischemică, dar poate avea un afect negativ şi asupra calităţii muncii, mai cu seamă asupra lecturii, concentraţiei şi memoriei, dar şi asupra productivităţii, pentru că zgomotul oboseşte, enervează, agită, perturbează mişcările şi reflexele.

Din păcate, România se numără printre ţările care nu sunt preocupate de această problemă, a zgomotului… asurzitor. Nuntaşii ne omoară duminica, nervii, cu claxonatul maşinilor (inclusiv la Târgu-Mureş!), muzica dată la refuz - în automobile, restaurantele din preajma blocurilor, aşişderea, în locurile de agrement, fără ca autorităţile să ia măsuri!

În Roma antică, zângănitul roţilor metalice ale carelor pe pavajul de piatră deranja într-atât, încât s-au luat măsuri de adoptare a unor legi pentru reducerea circulaţiei; în Europa medievală, circulaţia cailor şi a altor mijloace de transport a fost interzisă în anumite oraşe.

…Dar astăzi, când - în societatea modernă - zgomotul permanent al avioanelor şi helicopterelor, vacarmul camioanelor etc. etc. - ne toacă nervii (şi sănătatea) zilnic, se ia vreo măsură? Personal, nu cunosc care sunt preocupările autorităţilor noastre în acest domeniu, întrucât au în faţă foarte multe priorităţi!...

Pe cine mai interesează astăzi că, în interiorul caselor, limita maximă ar trebui să fie de 30-35 dB, depăşirea ei ducând la tulburări ale somnului; că, la şcoală, în clasă, dacă limita de 30dB nu e respectată, elevii riscă să aibă dificultăţi de comunicare?

Pe nimeni! Din păcate…

Lasă un comentariu