„Cunoașteți pe Goethe și Shakespeare?" întrebă cineva pe Cruger. Acesta răspunde: „Nu cunosc decât această carte, răspunse el, scoțând o biblie veche din buzunar. De 40 de ani citesc necontenit această carte și nu sunt stăpân nici pe jumătate din minunățiile ei. Când voi termina-o de citit, o să citesc pe Goethe și Shakespeare".
Paul Cruger (1825-1904)- Președintele Transvalului (Republica Sud Africană), politician sud african de origine germană. Are 16 copii și este un luptător acerb pentru locurile natele. În anul 1882 este ales „Președintele Transvalului" și moare în exil în Elveția în anul 1904.
***
„Lasă-mi sufletul obosit să simtă / Valul cel dulce al iubirii tale; / Cui nu i s-ar aprinde inima rece / La flacăra suferinței tale? / Iisuse, acela trebuie să fie ca o piatră, / Fără iubire și fără viață".
Gootfried Wilhelm Freiherr von Leibniz (1646-1716), a fost un filosof și matematician german, unul din cei mai importanți filosofi de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, unul din întemeietorii iluminismului german. În matematică, Leibniz a introdus termenul de „funcție" (1694), pe care l-a folosit pentru a descrie o cantitate dependentă de o curbă. Alături de Newton, Leibniz este considerat fondatorul analizei matematice moderne. În anul 1666 obține titlul de Doctor în Drept. Pleacă la Paris unde studiază matematica, științele naturale și filosofia. Opera sa pe lângă filosofie și matematică mai tratează și o serie de teme variate de teologie, drept, diplomație, politică, istorie, filologie și fizică. A fost fondatorul și primul președinte al „Academiei de Științe" din Berlin (1700). În viața sa încercase să facă o alianță între Asia confucianistă și Europa creștină.
***
„Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă / O, ce înalt și trist era. / Luna a pătruns după el în celulă / Și-l făcea și mai înalt și mai trist".
Radu Gir (1905-1975), poet, dramaturg, eseist și gazetar român. O bună perioadă a fost asistent universitar la catedra de estetică a profesorului Mihail Dragomirescu. Conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București. A debutat la vârsta de 14 ani cu poemul dramatic „În munți". A fost de mai multe ori laureat al Societății Scriitorilor Români și al Academiei Române. A fost deținut sub trei dictaturi: regală, antonesciană și comunistă, împreună cu Eliade și Nae Ionescu. În anul 1956 a fost condamnat la moarte pentru poezia-manifest „Ridică-te Gheorghe, ridică-te, Ioane". În 1964 a fos amnistiat. Spunea președintelui tribunalului care-l ancheta: „Dacă eu îmi voi nega credința mea în Dumnezeu, ar trebui toți să mă scuipați în obraz". Creația poetică a lui Radu Gyr avea să cunoască înălțimi nebănuite în bezna temnițelor comuniste. Evoluția poeziei sale de după gratii poate constitui un scurt istoric al acelor ani de viață inimaginabilă. Poetul scrie despre foamea permanentă, frigul cumplit, moartea ca prezență zilnică, se ceartă cu Dumnezeu, pentru ca, în final, să ajungă la liniște sufletească și la o credință adâncă, înțelegând soarta ce i-a fost rezervată și jertfa uriașă care îi stătea în față. Crezul său a devenit crezul unei întregi națiuni.
„1001 CUGETĂRI"
