Reporter: Domnule profesor Traian Sabău, mă bucură întâlnirea cu dumneavoastră, reluând acea convorbire pe care am inițiat-o cu prilejul lansării cărții „Interferențe artistice Bizanț - țările Românești. Frumosul cel sfințit în arta medievală românească", al cărei autor sunteți, ce a avut loc odată cu comemorarea Sf. Constantin Brâncoveanu și a fiilor lui, la bisericuța ortodoxă din satul țopa. În ce context a văzut lumina tiparului?
Prof. Sabău: M-am gândit să pornesc de la aspecte importante ale culturii și artei românești din perioada Evului Mediu - cultură și artă de puternică factură bizantină. În cuprinsul cărții, mi-au fost mentori foarte mulți eminenți istorici, prin citarea lucrărilor de mare valoare. Din păcate, manualele de istorie „foarte seci" din care se predă elevilor nu cuprind multe din aspectele pe care le-am abordat, ca o nevoie stringentă de cunoaștere, legată de cultura, civilizația, istoria, arta de tradiție și influență bizantină de pe teritoriul patriei noastre.
Reporter: Ați cuprins o serie de capitole incluse în două părți: una generală, privitor la estetica principalelor realizări ale artei bizantine, și cea de a doua specială, cu o amplă prezentare a creației artistice românești medievale de sorginte bizantină…
Prof. Sabău: Pentru partea generală, în sinteză, am încercat să fac înțeleasă esența și caracteristicile artei bizantine, geneza acesteia, cadrul geografic, istoric și cultural, în care apare și înflorește această artă. În partea a doua, sunt redate detaliat realizările de seamă ale artei românești medievale de tradiție bizantină, din domeniile arhitecturii, picturii, sculpturii, miniaturii, broderiei, argintăriei. Este subliniat rolul deosebit al artiștilor autohtoni, care au reușit să sintetizeze diferitele influențe artistice bizantine: renașterea, gotic, baroc, să le adapteze spațiului cultural și artistic românesc, rezultând finalmente o artă viguroasă, reprezentativă, așa cum remarca repurtatul istoric al artei, regretatul profesor de istorie Vasile Drăguț.
Reporter: Simțeați nevoia de o astfel de completare, de îmbogățire a cunoștințelor despre cultură și artă românească medievală?
Prof. Sabău: Exact, la școală le vorbeam elevilor, dându-le exemplu diferite obiective culturale - Mănăstirea Cozia, Curtea de Argeș, Biserica Domnească, Mănăstirea Sâmbăta de Sus, mănăstirile din Moldova, însă abordarea era destul de schematică, fără a surprinde de fapt esența. Dacă ar fi să le predau acum elevilor aceste chestiuni, cu certitudine ar fi altă prezentare, mai bogată în argumente, mai nuanțată și mai profundă. În acest sens, cartea se poate constitui într-un auxiliar prețios la îndemâna colegilor profesori de istorie, ar putea fi adaptată uzului școlar. Aici este marea mea satisfacție, împlinire sufletească: am reușit să pătrund mai adânc în esența acestei creații artistice fabuloase a poporului român care, din nefericire, este neglijată nu numai de străini, ci și de ai noștri. Un curent nefast care se propagă la cei cu bani. Se duc să viziteze piramidele, în India - templele budiste, în America - cetățile aztecilor și incașilor, sunt încântați de aceste creații artistice minunate ale lumii, pe când ce au acasă omit să cunoască. Sunt edificatoare în acest sens cuvintele regretatului poet creștin Ion Alexandru, cel care accentua ideea de verticalitate și valorificare a ceea ce avem ca popor.
Reporter: Se ridică o problemă, și anume: Ce facem noi cu aceste cărți? Rămân acolo într-un raft de bibliotecă, într-un sertar, sau încercăm să le asimilăm prin cunoaștere și apreciere, redându-le lumii?
Prof. Sabău: Desigur, munca mea de dascăl, de iubitor de istorie, nu se termină odată ieșit la pensie, continui acest urcuș de a scrie într-o formulă nu prea greoaie, în care atât cititorul simplu, cât și specialistul să își afle corespondența trăirii. Cu posibilitățile materiale reduse pe care le am, continui aprofundarea scrisului pe filiera artei de tradiție bizantină, în zona Maramureșului istoric, acel magnific meleag, unde am locuit mai bine de 15 ani, pe Valea Izei, la Bârsana și Vălenii - Călinești. Doresc să mă întorc acolo, să-mi îmbogățesc cunoștințele cu noi date, scriind o carte dedicată civilizației Maramureșului istoric. Pe lângă aspectele de ordin istoric, geografic, etnografic și folclor, foarte importantă și aprofundată va fi abordarea creației artistice a vestitelor biserici de lemn, cu o valoroasă pictură și ancadrament sculptural, unde întâlnim pictura de factură bizantină și postbizantină cu influențe occidentale. Artiștii autohtoni adaptează aceste influențe în mediul în care ei au creat, dând lumii frumosului măreția acelor biserici - construcții zvelte, de o frumusețe aparte, în care sufletul românului, credința în Dumnezeu își află tăria, verticalitatea.
*
Aplecarea spre lumea scrisului a domnului profesor Traian Sabău nu este altceva decât umila sa ofrandă adusă cunoașterii. Altfel, apariția unei cărți, așa cum se întâmplă cu alte și alte volume ținute la vedere într-un raft de bibliotecă, nefiind valorizate decât pentru obținerea unor doctorate sau studii de specialitate, ar fi un lucru prea searbăd în contextul atâtor întoarceri spre cultură, spre artă, spre oameni, spre tot ce are poporul nostru în redarea autenticului mai frumos, mai reprezentativ. Pentru toată această trudă pusă în slujba istoriei și artei, nu ne rămâne decât să-l felicităm, dorindu-i profesorului Traian Sabău sănătate și putere de cuprindere a tot din istoria neamului său.
