Clericii au fost alături de popor în marea luptă dusă de neamul românesc pentru unitate naţională. Printre conducătorii luptei românilor pentru înfăptuirea unităţii naţionale s-a numărat şi preotul bănăţean Avram Imbroane. Viaţa şi activitatea acestui modest fiu de ţărani din satul Coşteiu, de lângă Vârşeţ, impresionează pe oricine. S-a ridicat din rândurile poporului român obidit şi setos de libertate. A urmat şcoala primară în comuna natală, apoi gimnaziul din Biserica Albă şi liceul românesc de la Braşov. A făcut studii superioare de drept la Budapesta şi de teologie la Cernăuţi, pe care le-a continuat la Viena, Munchen, Leipzig şi Berlin. Încă din timpul studenţiei, tânărul Imbroane a desfăşurat o susţinută luptă pe teren naţional şi social-cultural, devenind alături de Octavian Goga, Vasile Lucaci şi alţii, sufletul generaţiei de foc din teritoriile de dincoace de Carpaţi şi cu deosebire al românilor din Banat. Catedrei universitare, care i se oferea la Cernăuţi, el i-a preferat activitatea pe teren naţional desfăşurată în Banat pentru a face poporului român „şcoală politică şi naţională" cum însuşi mărturisea. În redacţia ziarului „Drapelul" de la Lugoj, alături de dr. Valeriu Branişte, fostul său profesor de la Braşov, el a desfăşurat o bogată activitate. Urmărit de stăpânirea austro-ungară, care-l considera „un periculos agitator", este nevoit să se refugieze în toamna anului 1914 dincolo de munţi, unde se alătură acţiunii duse de „Federaţia unioniştilor", condusă de N. Filipescu, Take Ionescu şi Barbu Delavrancea. Publică articole în ziarul „Epoca" şi participă la numeroase întruniri şi manifestaţii publice de aici. Ia parte la războiul dus de România şi este trimis de Marele Cartier al Armatei române să recruteze voluntari dintre prizonierii transilvăneni, bănăţeni şi bucovineni ce se aflau în lagărele din Rusia. În a doua jumătate a anului 1918 se reîntoarce în mare taină în Banat, unde culege date privitoare la problema Banatului şi pe care le înmânează misiunilor aliate. Organizează participarea delegaţilor bănăţeni la Adunarea Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. El însuşi figurează printre membrii delegaţiei alături de Valeriu Branişte, Aurel Cozma, Ion Suciu etc. În două din problemele care s-au pus cu ocazia înfăptuirii marelui act al unităţii naţionale, Avram Imbroane s-a dovedit a fi un clarvăzător al situaţiei. El a fost adeptul unirii necondiţionate şi totale a teritoriilor de dincoace de Carpaţi cu România. Participarea lui şi a celorlalţi bănăţeni la Adunarea Naţională de la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918 s-a făcut sub lozinca: Unire desăvârşită cu România, fără condiţii şi fără autonomie.
Prin numeroase articole publicate în ziarele bănăţene sau transilvănene, el a combătut partidele politice şi politicianismul „păcătos" cum îl numea el, fie din vechea ţară, fie din Transilvania. Nu s-a mărginit numai la combaterea teoretică, ci a trecut la lupta deschisă pentru punerea în practică a ideilor lui. A fost organizatorul principal al grupării politice bănăţene numită „Unirea Naţională" în octombrie 1919, în vederea alegerilor parlamentare din toamna acestui an. În ziarul „Banatul Românesc", organul de presă al acestei grupări politice, el arăta că „Unirea Naţională" este independentă atât faţă de Partidul Naţional Român, cât şi faţă de partidele din vechea Ţară. Programul acestei grupări politice sintetizează în 12 puncte toate aceste idei şi anume: unirea fără condiţii; intransigenţă în chestiunea integrităţii Banatului; democratizarea tuturor instituţiilor de stat; descentralizarea administrativă; libertăţi pentru minorităţile naţionale; reforma agrară; naţionalizarea industriei şi comerţului; organizarea şi ocrotirea muncii cu excluderea oricărei exploatări; educaţia cultural-politică şi economică a poporului; unificarea celor două Biserici într-o Biserică naţională română; promovarea de oameni noi şi înlăturarea tuturor celor compromişi prin activitatea şi legăturile lor din trecut; apărarea intereselor politice, economice, sociale şi culturale specifice ale bănăţenilor.
Ideile înaintate pentru care lupta Imbroane i-au asigurat o imensă popularitate în rândul bănăţenilor, care-l socoteau cel mai veridic reprezentant al intereselor şi năzuinţelor lor, fapt care s-a oglindit în alegerea lui ca deputat în două circumscripţii, la Gătaia şi Lugoj. Vrednicilor meseriaşi şi plugari din regiunea Lugojului, care l-au ales, le adresează salutul său ca unora „care nici o clipită n-aţi părăsit cutele steagului tricolor". Mai presus de regionalismul limitat al multor fruntaşi politici transilvăneni, Avram Imbroane a militat pentru unitatea deplină a poporului român şi statului naţional român în care naţionalităţile conlocuitoare să se bucure de largi libertăţi şi drepturi.
Cea de a doua problemă susţinută cu ardoare de Avram Imbroane a fost integrarea Banatului la Patria-mamă. El a fost printre primii fruntaşi ai românilor care au pus cea mai vie pasiune şi cel mai mare devotament şi perseverenţă în lupta pentru rezolvarea acestei probleme. În cuvântările rostite la adunările naţionale de la Lugoj (30 noiembrie 1918) şi Alba Iulia (1 Decembrie 1918), Imbroane a exprimat ferm dorinţa unanimă a bănăţenilor să se unească cu România. Avram Imbroane a continuat să desfăşoare o neobosită activitate pentru ridicarea nivelului economic, social şi cultural al bănăţenilor, iniţiind înfiinţarea unor şcoli, internate, a unei tipografii şi edituri bănăţene, întemeierea unei universităţi la Timişoara, construirea unei catedrale ortodoxe în acelaşi oraş, ridicarea nivelului economic şi cultural al satelor. El a atras simpatia multor români de seamă pentru Banat şi problemele lui. Colaborarea lui Camil Petrescu la câteva ziare bănăţene se datorează îndemnurilor lui.
Prin activitatea bogată pe teren naţional, Avram Imbroane se înscrie în rândul marilor personalităţi care au contribuit la realizarea idealului celui mai scump al românilor: unitatea lor naţională. El a reprezentat „contribuţia Banatului la înfăptuirea acestui mare ideal al poporului român". Şi prin aceasta, aşa cum arăta Gala Galaction, Avram Imbroane a intrat în istoria naţională a poporului român.
