După cum anunţau agenţiile internaţionale de ştiri, în China are loc „Festivalul cărnii," moment dovedit a fi de o rară cruzime şi barbarie omenească. În pieţe publice, câinii expuşi spre vânzare, precum mieii noştri pascali, sunt ucişi, cu spectaculoasă şi sângeroasă cruzime, urmând a fi preparaţi ulterior, de cumpărători, după reţete sofisticate, şi mâncaţi, bineînţeles. O „demonstraţie" greu de acceptat, azi, într-o lume civilizată a secolului 21 din al treilea mileniu! Uciderea barbară a câinilor, aceşti fideli, de nădejde, prieteni ai omului, într-o premeditată „execuţie publică", cu asistenţă, îi revoltă, pe bună dreptate, pe iubitorii de animale, de la o vreme încoace foarte mulţi în această alienată lume a crimelor, drogurilor, corupţiei, hoţiei, o lume fără de speranţă pentru mulţi dintre truditorii acestor vremuri. Iată că şi în acest iad al începutului de secol, al bulversărilor, al dezamăgirilor din când în când se arată şi câte o rază de speranţă, de îndurare umană. Pentru că există şi oameni cu suflet mare, miloşi, oameni care-i consideră, pe cei din lumea celor care nu cuvântă, prietenii noştri buni, şi sar să-i apere, să le facă traiul mai uşor, nu să-i ucidă cu acea cruzime amintită. O chinezoaică, săracă, văzând modul barbar în care sunt ucise aceste fiinţe, făcându-i-se milă de acele animăluţe lăsate şi ele de Dumnezeu să trăim împreună şi să le apărăm, a luat acasă o sută de câini. O sută de câini, crescuţi împreună cu copiii ei! Un gest rar, dar uman, urmat, după exemplul ei, şi de alţi chinezi care au sărit să-i apere pe prietenii noştri fără grai, dăruiţi, până la sacrificiu, omului, stăpânului iubitor. Un gest care, din nou, adevereşte, dacă mai este cazul, spusele acelui învăţat al Antichităţii: „Cine nu iubeşte animalele nu iubeşte nici oamenii!".
