Phoenix este o poveste tulburătoare despre puterea iubirii, despre identitate şi renaştere. Deşi în sinopsis-ul din Cinemagia scrie că Nelly este o supravieţuitoare a Holocaustului care se întoarce în oraşul natal, din propria cenuşă, precum pasărea mitologică Phoenix, eu cred că numele filmului vine de la localul în care se întâlnesc cei doi,
într-un oraş ruinat de război. După ce un doctor i-a refăcut chipul complet desfigurat, ea îşi caută soţul, despre care nu are nicio veste. Între timp, Johnny o crede moartă şi caută o modalitate de a-i moşteni averea. Nelly intră în viaţa lui sub o altă identitate pentru a descoperi dacă este sau nu trădător. Acesta nu o recunoaşte până în final când vede numărul cu care este tatuată în urma supravieţuirii de la Auschwitz. Actorul mi-a plăcut mai mult decât ea, este genul de vedetă cu care tinerele au postere pe pereţi, Ronald Zehrfeld, dar şi Nina Hoss e o mare actriţă, chiar dacă nu e genul de frumuseţe care se cheamă star. Fiindcă am intrat în sală după ce a început filmul, nu mi-am dat seama, ca şi soţul ei din film decât abia la final, cine este. Interpretarea ei a fost foarte tulburătoare, iar el, atrage atenţia mai mult prin frumuseţe.
