Abia acum, după ce anchetarea „șpăgarillor" se derulează pe bandă rulantă, avem răspuns la întrebarea pe care, cândva, doar îl bănuiam: cum de unii (puțini la număr) s-au îmbogățit, iar marea masă a românilor a sărăcit. Unde au ajuns banii cu care statul s-a împrumutat, în decursul anilor? În niciun caz acolo unde trebuie, ci, adeseori, în conturile unor șpăgari, fapte derulate cu nerușinare, ce au făcut ca, pe măsură ce datoriile au crescut, țara a sărăcit.
Potrivit datelor oficiale furnizate de Banca Națională a României (BNR), datoria națională a României este de 96,129 miliarde de euro, adică circa 135 de miliarde de dolari (cifre variabile, evident)! Din această sumă, 75,814 miliarde de euro, circa 106 miliarde de dolari sunt scadente pe termen mediu și lung, iar restul de 20,315 miliarde de euro (28,46 miliarde de dolari) sunt scadente pe termen scurt.
În anul de tristă amintire 1982, când Nicolae Ceaușescu a decis să înceteze luare de noi împrumuturi și să le plătească pe cele existente, datoria externă a României era de circa 12 miliarde de dolari. Având drept efect, așa după cum mai vârstnicii știu, impunerea întregii populații la sacrificii grele privind condițiile de viață. Fostul regim a plătit acea datorie în circa 8 ani de zile. Au fost, ce-i drept, sacrificii - cei care au trăit și muncit atunci au simțit acest lucru - dar barem, în acea perioadă, existau peste tot șantiere, se construiau mii de apartamente, oamenii aveau de lucru, tinerii, după absolvirea unei școli, la fel…
Acum? Ca să dăm un exemplu, doar Adriean Videanu și-a construit o vilă de… 5 milioane de euro, declarând, cu obrăznicia-i ce-l caracterizează, că a făcut-o „pentru confortul lui personal". Și ca el sunt și alții… Culmea este că noul regim (zice-se capitalist!) - care azi a îndatorat România cu 96,129 miliarde de euro - a pornit la drum (după '89) fără ca țara să fi avut o datorie externă, ba, încă, a avut la dispoziție și o rezervă valutară de peste 1,5 miliarde de dolari. Iată de ce românii ar trebui să pună guvernanților din ultimii 25 de ani - mulți dintre ei ajunși miliardari - cel puțin o întrebare: pe ce s-au dus miliarde de dolari (135 la număr) în condițiile implementării programelor de austeritate solicitate de guvernanți? Cu ce-i mai bine acum decât înainte de '89?
Poți, așadar, să ai libertate (cu care ne tot lăudăm!), dacă nu ai ce mânca, nu ai de lucru și ești obligat să-ți iei lumea-n cap. Trist!
