Par a spune: „Ne-am săturat să mai dansăm pe muzică străină", chiar dacă ştiu prea bine că cine plăteşte comandă muzica! Şi o vorbă ieşită din gura unui grec, pe care de muuult n-am mai auzit-o din vreo gură de român: „Cred că ţara mea e una dintre cele mai bune din lume"!!
În demnitatea lor, par hotărâţi să se descurce cu o capră şi un măslin. Sunt convins că îşi vor plăti datoriile, dar fără jertfe inutile pe altarul cămătăriei internaţionale. Prevederile Mecanismului de Stabilitate Europeană, recent aprobate chiar şi de cei care au spus, mai zilele trecute, „nein", asigură o astfel de perspectivă optimistă. În concluzie: bănci puternice, state slabe, popoare resemnate…
Occidentalii au fost obligaţi să înveţe că la „ăştia" sentimentul naţional este un format spiritual. Dar cine sunt „ăştia"? Adică, grecii? Dacă citim „Noologia" eruditului sociolog Ilie Bădescu, la pagina 609, se spune: „Europa este compusă din popoare apostolice şi popoare aduse la «Evanghelie» prin decret regal. Popoarele apostolice sunt cele care au fost creştinate direct de Sfiinţi Apostoli... În Răsărit, grecii au fost creştinaţi apostolic".
La fel ca şi noi, românii, băştinaşi pe pământurile sfinte, roditoare şi cuminţi, dintre nordul fluviului Dunărea, Marea Neagră şi Munţii Carpaţi. Numai că, spre deosebire de ei, tot ortodocşi ca şi noi, prea am uitat de sfatul înţelept şi creştinesc al cărturarului sălăjean şi ardelean Simion Bărnuţiu (1808-1864) din „Discursul de la Blaj", ţinut pe Câmpia Libertăţii a Blajului, în primăvara fierbinte a anului 1848: „Ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi, pentru că poporul nu se abate de la natură, nici nu-l trag străinii atât de uşor în partea lor…"
