Într-o vreme a învolburărilor și neliniștii, de aici, din Țara Moților, din Cetatea de cremene a Apusenilor lui Avram Iancu, comandant de oaste la 24 de ani, Crăișor al Munților, adresăm un frățesc salut-mesaj, din partea Despărțământului Central Județean Mureș al ASTREI, celei de-a 110-a Adunări Generale a Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român - ASTRA de la Abrud, prilej pentru a face cunoscute și necesarele chemări ale Asociațiunii mureșene.
Mânați de acea nevoie a disciplinării gândurilor și a acțiunii, în „sanctuarul limbii și culturii noastre românești", membrii Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român - ASTRA, adevărată academie transilvană, chemați de solidara muncă a celor jertfelnici pentru înalta cauză a Neamului, a viitorului lui, trebuie să fim uniți în jurul unui puternic crez național.
Aici, în Grădina Maicii Domnului, în matca viforelor vieții, cu acea suferință educată a răbdării sub semnul înțelepciunii, fii ai neamului dintâi în Europa născut creștin, trebuie să ne jalonăm existența, identificată, din 1861 încoace - cum spunea cândva istoricul Ioan Lupaș -, sub semnul limbii, legii strămoșești și al moșiei românești, întrebându-ne, o dată cu Mihai Eminescu, acel Domn Înalt al Limbii și al Poeziei Românești: „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?".
Limba este suportul vieții neamului nostru, candela dăinuirii unui popor.
Legea strămoșească, românească, „În vremuri de furtună / N-a putut s-apună, / Strivită de păgâni", deoarece „Ne-a fost Cel Sfânt tărie, / Și-n veci o să ne fie", făcând parte din tăria noastră multimilenară.
Moșia-i zid și izvor al vremurilor noastre sub așezământul legii părinților, moșilor și strămoșilor noștri înaintemergători.
Străjeri la Porțile Răsăritului, înaintașii și-au apărat glia, salvând și civilizația bătrânei Europe de năvălirile și de distrugerile barbare.
Pentru apărarea limbii, a moșiei românești, a credinței străbune, întorcându-ne la versul de mai sus, ne întrebăm: ce am dori noi, astriștii, țării, României noastre, Neamului atât de încercat?
O țară mai frumoasă, bogată în valori trainice, o Românie a meritocrației și a minții, a creierelor „aurului cenușiu", în care să fie prețuite valorile, nu vorbele, valori care să rămână în țară și să nu ia drumul pribegiei, incomparabilă, irecuperabilă pierdere într-un lux nepermis!
Dorim o țară, o Românie în care fiecare să trăiască din munca lui, rod al trudei sale!
Dorim acea „Schimbare la față", folosind sintagma-titlu a cărții lui Emil Cioran. O schimbare la față în care fiul de țăran să aibă, într-adevăr, șanse egale pentru a accede în școlile înalte, nu să se piardă în oceanul nepăsării mai-marilor, rămas tot la coada vacii și a sapei. O spunea și Adrian Păunescu, că „grabnic e astăzi să-i dăm țării zestre / În școlile-nalte copii de țărani!".
Legitimându-ne existența prin lupta pentru o idee istorică, așteptând acele confirmate răsărituri ale speranței sub credință, sub lege strămoșească, cu încredere în Biserica Neamului și în Bunul Dumnezeu, să mulțumim Tatălui Ceresc, deoarece, prin vremuri zbuciumate, „ne-a fost Cel Sfânt tărie." Ca încercați ai vremurilor, în fața urgiilor de tot felul, cei care nu din cărți am învățat istoria, ci am trăit-o, să ne iubim pământul acesta, lăsat din moși-strămoși, cu gândul la reîntoarcerea acasă a Basarabiei și a Bucovinei, furate de bolșevici!
Să visăm și să luptăm ca România să devină, din nou, România Mare, dodoloață, cum o numea Lucian Blaga, lăsată de înaintemergători la 1 Decembrie 1918, și să vină lângă noi frații basarabeni și bucovineni, deoarece nu există mai multe Românii, decât una singură!
Gândul tutelar al fiilor „țării înconjurate de români" - cum cândva se exprima Nicolae Iorga - rămâne mereu întoarcerea acasă, a Basarabiei, a nordului Bucovinei, a Ținutului Herței, a Durustorului și Cadrilaterului, a Insulei Șerpilor.
Încrezători în destinul și în menirea Neamului, în revigorarea națională, apărători ai tradiției creștine, uniți de același ideal național, la chemarea pământului, pe care-l dorim să rămână românesc, nu vândut străinilor, sub sceptrul limbii, al datinilor și al legii strămoșești, să ne apărăm limba, ca nu cumva, într-o zi, care numai bună nu va fi, harta ei să fie mai mică decât cea a României! Așa cum ne îndemna, prin „Testament", Ienăchiță Văcărescu, să luptăm pentru „Creșterea limbii românești / Și-a patriei cinstire."
Sub privirile urii celor răi, limba română să fie acasă stăpână, pentru că „ce odată s-a câștigat prin sânge nu se negociază cu cerneală!".
Uniți să fim, pe acest „pământ frământat de sânge și de lacrimi", să alungăm dintre noi dezunirea, dihonia, acel blestem, care, prin timp, ne-a făcut atâta rău! Pe baricada adevărului și a trudei una să fim, pentru cauza binelui, a slujirii verticalității și demnității naționale. Asta o dorim României!
Noi, astriștii, să veghem mereu ca într-o dictatură a minorității din Ardeal, „Acolo unde-s nalți stejari", „locului să ne ținem", în aceste vremuri tulburi, în care unii, neprietenii tradiționali, toți pitpalacii, fonfii, cioflingarii și mancurții, aduși, cândva, de vânturile și de tropăitul cailor stepelor, vor acel imposibil așa-zis Ținut Secuiesc, o cosmetizată altă sfidătoare și orgolioasă Regiune Autonomă Maghiară în inimă de țară!
Să ofilim lăcomia vrăjmașă care dorește mai multe Românii Mici în locul României Mari, făurită la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, într-o Europă azi dorită de ei a regiunilor, nu a națiunilor! Ei doresc Ardealul!
Numai că - o spunea și Nicolae Titulescu - „România nu poate fi întreagă fără Ardeal (…) Ardealul e inima României geografice!". Dorim o Românie fără acei nemernici, precum pițărăul Csibi Barba, care și-a permis să-l spânzure, simbolic, pe eroul nostru național Avram Iancu, o Românie fără tropăitul Gărzii Maghiare din Ungaria prin Târgu-Mureș, fără obrăzniciile minoritare ale iredentiștilor, șovinilor, extremiștilor, neorevizioniștilor!
Dorim ca Imnul de Stat al României, Tricolorul, Constituția, legile noastre să fie respectate, nu batjocorite de toți ciocoflenderii și pițărăii care, mereu vor privilegii prin România, de ei considerată Absurdistanul de azi, sub nasul guvernanților adormiți, care pun în pericol siguranța națională!
Să fim, cu toții, ca români, într-un singur partid: „membri ai partidului poporului român"!
Să ne amintim, noi, urmașii astriștilor înaintemergători, de cuvintele marelui istoric Alexandru Papiu Ilarian, cel care spunea că a fi „patriot și naționalist român", aici, în Transilvania, „una și aceeași este!". Devotați unui scop măreț, să fim uniți în jurul ASTREI!
Poporul român și-a clădit existența pe niște structuri de rezistență ale Neamului! Prilej potrivit să ne amintim spusele lui Simion Bărnuțiu: „Fost-am cu hunii și nu ne-am făcut huni; fost-am cu avarii, și nu ne-am făcut avari; fost-am cu bulgarii și nu ne-am făcut bulgari; cu rușii și nu ne-am făcut ruși; cu ungurii, și nu ne-am făcut unguri (…) Nu ne-am ungurit, nu ne-am nemțit, ci ne-am luptat pentru pământul și neamul nostru, ca să vi le lăsăm vouă, dimpreună cu limba noastră, ca și cerul sub care
ne-am născut: nu vă nemțiți, nu vă unguriți nici voi, rămâneți credincioși neamului și limbii noastre. "
Să fim cu toții, noi, astriștii, uniți în Țara înconjurată de români, un singur pământ, adică o singură Țară, o singură Limbă, un singur Imn, un singur Drapel, o singură Stemă, o singură voință! Totul, sub veghea Părintelui Îndurărilor, însoțită de versurile din Imnul ASTREI: „Cu dreapta să ne ocrotești, / Puternic Dumnezeu, / A noastră stea pe bolți cerești / Lucească-n veci, mereu."
„Dulce Românie, asta ți-o doresc!".
(Rostire, la 10 octombrie a.c., la cea de-a 110-a Adunare Generală a ASTREI de la Abrud)
