Un creştin se chinuia mereu din pricina diferitelor probleme pe care trebuia să le rezolve. Se neliniştea neştiind ce sa facă mâine, ce să facă poimâine, ce să facă săptămâna viitoare. Iar toată grija aceasta îi sufoca sufletul, lucru care-l făcea foarte nefericit.
Într-o noapte însă, acest om a avut un vis. Mergea cu un sac în spate pe un drum ce nu se mai sfârşea. Povara era grea şi la un moment dat s-a oprit să se odihnească. Dar când a vrut să se ridice şi să-şi continue drumul, a observat că era cu neputinţă să-şi mai ridice sacul. Atunci l-a deschis să vadă ce are înăuntru. Şi ce a văzut? O mulţime de pacheţele mici. Pe unele scria: „Acesta este pentru mâine". Pe altele: „Acesta este pentru poimâine". Iar pe unul scris: „Acesta este pentru astăzi". Şi foarte ciudat, acesta era foarte uşor. Aşadar, a lăsat toate pacheţelele şi a luat numai pe cel pe care scria: „Acesta este pentru astăzi". L-a luat cu multă bucurie şi şi-a continuat drumul.
Când s-a trezit creştinul şi-a dat seama că visul său a fost o lecţie, care exprima o realitate tragică. Grija pentru mâine, pentru poimâine, pentru săptămâna viitoare, pentru luna sau anul viitor, umple sufletele noastre cu stres, nelinişte şi teamă, care ne alungă pacea şi ne fac ca greutăţile vieţii să nu le putem ridica. Pentru a ne slobozi de aceste clipe de nelinişte, Domnul ne-a spus acele cuvinte nemuritoare: „Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei" (Matei 6, 34).
