Aşezările transilvănene au traversat multe perioade nefaste, de îngrădirea drepturilor şi libertăţilor, dar cea mai cruntă, cel puţin din poveştile transmise din tată-n fiu şi cronicile vremurilor, a fost perioada dominaţiei austro-ungare. Transilvănenii au găsit cea mai puternică armă pentru a înfrunta asprimea jugului şi anume, cartea. Cartea româneascăşi cartea de istorie au fost trecute peste munţi mai bine de 30 de ani din Vechiul Regat în Transilvania, prin imboldul unor oameni, pe cât de simpli, pe atât de inimoşi. Una dintre inimile care au bătut pentru Transilvania şi pentru ţara noastră unită a fost Badea Cîrţan, un cioban român autodidact, născut în anul 1849 lângă Sibiu, la Cîrţişoara, care, îndrăgind cartea peste măsurăşi ascultând doar de porunca inimii sale, a participat la aducerea clandestină a cărţilor româneşti în Transilvania şi la distribuirea lor prin sate.
Nu ştiu dacă astăzi la şcoală se mai povesteşte despre Badea Cîrţan, dar, pentru că la data de 7 august se împlinesc 104 ani de la trecerea sa către cele sfinte, m-am simţit dornică să expun o parte din faptele sale de suflet, acele fapte care l-au făcut să rămână în istoria noastră ca una dintre figurile cele mai reprezentative ale ţăranului transilvănean, care s-a înrolat voluntar pentru a lupta în Războiul de Independenţă al României şi a făcut eforturi supraomeneşti pentru a descoperi cu propriii săi ochi originile latine ale neamului nostru. Când eram copil, îmi imaginam cum îndesa Badea Cîrţan sute de cărţi în traista lui ciobănească, traversa munţii pentru a le distribui prin sate, după care se întorcea la Bucureşti, în preajma cărturarilor şi a poveştilor acestora despre latinitate. Acele poveşti l-au determinat să pornească pe jos către Roma, cu destinaţia finală Columna lui Traian. Singur cu idealurile sale, mânat de o inimă uriaşă care a bătut mereu pentru ţarăşi neam, şi-a văzut visul cu ochii, într-o seară, când, obosit dar mulţumit, s-a aşezat la picioarele coloanei, sub privirile dacilor şi romanilor ale căror figuri erau reprezentate pe monument. Presa vremii din Italia a fost răvăşită de gestul ciobanului român, relatând: „Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămaşăşi cuşmă, cu iţari şi cu opinci". Din dragoste pentru strămoşi şi pentru istoria neamului nostru, Badea Cîrţan a bătut lumea-n lung şi-n lat, căutând dovezile existenţei noastre îndepărtate, ajungând să fie preţuit de politicienii acelor vremuri, de oamenii de culturăşi de mediile patriotice din Vechiul Regat şi din Transilvania sa iubită, pe care nu a mai apucat să le vadă unite. Pe mormântul său, sunt înscrise următoarele cuvinte: „Badea Cîrţan doarme aici, visând întregirea neamului său", cuvinte care stau mărturie că visele românilor au devenit mereu realitate atunci când în spatele lor au bătut inimi curajoase şi devotate naţiunii române.
