A DECEDAT János Tóth, preşedintele Asociaţiei de Prietenie Maghiaro-Română din Budapesta, prietenul loial şi colaboratorul organizaţei noastre civice şi al revistei noastre bilingve (maghiaro-română) „Együtt-Împreună".
Nu am putut să fiu lângă sicriul său, la înmormântare, dar dacă aş fi putut fi prezent, cu aceste cuvinte mi-aş fi luat un ultim rămas bun:
Stimate domnule preşedinte, János Tóth!
Dragul nostru prieten, dragul nostru frate, János!
După ce am participat, la Craiova, în zilele 17, 18 şi 19 iulie a.c., la cel de-al III-lea Festival Internaţional dedicat marelui poet român Adrian Păunescu, la care am prezentat noul său volum, intitulat „Traduceri din poeţi clasici maghiari", şi am reuşit să ajung cumva acasă, la Târgu- Mureş, din cauza caniculei aproape insuportabilă, în cutia de scrisori a apartamentului nostru am găsit o scrisoare, trimisă din Budapesta. Această scrisore am deschis-o numai atunci când am vrut să-ţi trimit, dragă János, conform promisiunilor mele, amintitul volum de poezii traduse de Adrian Păunescu. În urmă cu câteva săptămâni, te informasem, cu prilejul unei convorbiri telefonice, despre acest volum aflat atunci în curs de elaborare, la care tu ai reacţionat cu mare entuziasm şi m-ai rugat să îţi trimit un exemplar pentru că doreai să vezi cum sună versurile poeţilor naţiunii maghiare în traducerea lui Adrian Păunescu. După ce am scris adresa pe plicul în care vroiam să-ţi trimit amintitul volum la adresa ta din strada Séchenyi nr. 18/A din Budapesta, am deschis scrisoarea expediată la adresa mea de către o persoană pe care nu o cunoşteam, din Ungaria, în care am putut citi aceste câteva rânduri: „Vă anunţ, cu inima îndurerată, că bunicul meu, János Tóth, preşedintele Asociaţiei de Prietenie Maghiaro-Română din Budapesta, a decedat la vârsta de 93 de ani, în data de 25 iunie 2015".
Am citit de mai multe ori aceste rânduri, deoarece am crezut că este o greşeală, că este vorba despre altcineva şi nu despre tine, care timp de 25 de ani, m-ai sunat la telefon, fie la Bucureşti, fie la Târgu-Mureş, şi m-ai felicitat de fiecare dată când am editat un număr al revistei noastre culturale bilingve (maghiaro-română) „Együtt-Împreună", sau de fiecare dată când am publicat câte un volum şi ne-ai apreciat, cu o dragoste nemărginită, munca noastră.
Dragă Janos! Dragă frate mai mare, mult iubit de noi toţi!
După aceste rânduri triste, scrise de nepotul tău, trebuie să luăm act de această nemiloasă decizie a vieţii, a legii Destinului uman, anume, că pe preşedintele Asociaţiei de Prietenie Maghiaro-Română din Budapesta nu îl mai putem saluta niciodată la Bucureşti la o serată dedicată lui Petõfi, Ady Endre, Bartók sau József Attila.
Îţi mulţumim, dragă János, pentru că tu, un fost conductor de tren, de origine din Timişoara, ca maghiar budapestan cu spirit european ai dat un exemplu strălucitor pentru mulţi demnitari publici maghiari, pentru mulţi politicieni maghiari din Transilvania şi ai demonstrat că „printre albi" cum poate fi un maghiar - de la creştet şi până în tălpi - un european absolut! Ai dat un exemplu, care va rămâne veşnic în memoria noastră, despre faptul că, adoptând o atitudine fermă împotriva tuturor tipurilor de instigări extremiste, rasiste, şoviniste şi iredentiste, cum trebuie şi cum se poate! să te manifeşti loial faţă de istoria naţiunii române, cum trebuie şi cum se poate! să porţi respect faţă de valorile culturale, universale, ale tuturor popoarelor, astfel şi faţă de cultura poporului român.
Ai fost adeptul şi luptătorul neclintit al ideii promovate de „Együtt-Împreună". Vom păstra în inimile noastre tot ceea ce tu, dragă János, ai însemnat pentru noi, pentru maghiari şi români, deopotrivă, datorită atitudinii tale umane, morale şi europene.
Odihneşte-te în pace, dragul nostru prieten, János Tóth, amintirea ta va rămâne veşnic în inimile noastre!
