Aceste reflecţii legate de calităţile şi viciile umane le-am selectat din peste 300 de cărţi celebre din marea literatură clasică universală.
Stimate cititorule, aşa cum menţionam cu reflecţiile anterioare despre zeul om, voi mai reveni cu câteva cugetări despre om, care ar trebui să devină o mare fiinţă umană, corectă şi cinstită.
Omul nu este nici înger, nici animal şi din nefericire, cel care vrea să o facă pe îngerul face pe animalul. Ce simţire mizerabilă este la mulţi oameni când le merge bine; ei ignoră pe toată lumea, iar când ajung în restrişte nu sunt cunoscuţi de nimeni. Cât au trăit în prosperitate se pare că şi-au pierdut bunul-simţ. Când e sus, se pare că el se gândeşte numai la el însuşi, iar când ajunge în nenorocire nimeni nu se gândeşte la el.
OAMENII MARI
Majoritatea oamenilor mari îşi închipuie că numai ei sunt perfecţi - ei nu admit decât cu greu la ceilalţi oameni buni simţul dreptăţii, iscusinţa, delicateţea, ei însuşindu-şi aceste haruri bogate ca pe nişte lucruri ce li se cuvin prin naştere. Acest lucru este o mare greşeală a lor, căci se hrănesc până şi cu idei furate de la alţii.
Soarta celor mari, aici pe pământ, este de a fi recunoscuţi abia atunci când nu mai sunt. În lume, cele mai bune lucruri încă nu valorează nimic fără ca cineva să le respecte mai întâi. Pe aceşti actori, poporul îi numeşte oameni mari.
Oamenii cei mai mari sunt întotdeauna legaţi de veacul lor prin vreo slăbiciune (vezi oamenii politici actuali).
PACEA
Să se încheie pace chiar şi cu un om fără onoare, dacă e în joc viaţa sa, căci odată viaţa salvată, totul e salvat. Dulce este cuvântul pace şi ea însăşi este binefăcătoare. Încă este o mare deosebire între pace şi robie - pacea este libertatea netulburată, robia este cea mai mare nenorocire care trebuie respinsă, nu numai prin război, dar chiar şi prin moarte.
Vino, pace blândă, şi rămâi pe tot pământul, să le lipsească prilejul războinicilor şi duşmanilor de a triumfa! Tu vei fi pentru conducători o glorie mai mare decât tot triumful războiului.
PAGUBA
Să nu faci din paguba altuia bucuria ta şi să nu uiţi că tinereţea, averea, domnia, lăcomia şi lipsa de judecată pricinuiesc pagubă fiecare din ele singure, dar cu atât mai mult când sunt toate patru laolaltă.
Două soiuri de oameni ştiu să se păzească bine de pagubă: cei cu experienţă foarte multă pe cont propriu şi cei vicleni, folosindu-se foarte mult pe socoteala altuia.
PARADISUL
Să rămâi în paradis şi să rămâi acolo demon, să reintri în infern şi să devii acolo înger, pentru a putea să mai consolezi atâtea suflete pierdute pe vecie.
PARADOXUL
Paradoxurile nu sunt altceva decât răsturnările de adevăruri vechi şi recunoscute, dar paradoxală este şi viaţa milioanelor de oameni de pe Terra fără a-şi găsi, cât de cât, o linişte sufletească şi un trai decent.
