Afrontul maghiaro-secuiesc continuă! Din păcate, unii jurnalişti, de peste munţi, habar nu au ce s-a petrecut, în decursul timpului, şi ce se întâmplă, după 1990, în Ardeal, necunoscând, se vede, chiar deloc, istoria atât de zbuciumată a acestui pământ românesc, leagănul naşterii neamului, lăsat moştenire de ai noştri înaintemergători. A deranjat (dovadă numeroasele telefoane primite la redacţie) acea imagine de pe pagina întâi a ziarului „Adevărul", respectat de cititorii mureşeni pentru atitudinea lui în general corectă. Deasupra fotografiei unei maşini a poliţiei, pe care-i inscripţionat textul „Helyi Rendõrség - Székelyudvarhely" („Poliţia Locală Odorheiu Secuiesc"), tronează următorul titlu: „Isterie de vară cu o inscripţie maghiară!". Oare chiar aşa să fie, doar „o isterie de vară"? Şi mai grav este faptul că reproşul românilor este considerat de autor „exces de naţionalism!". Românesc, bineînţeles!
Da, fotografia aceea, postată pe Facebook, a stârnit, într-adevăr, sute de îndreptăţite comentarii. Cu toate că Bunta Levente, primarul Odorheiului Secuiesc, susţine că i se pare „normal şi legal", deoarece municipiul are, conform legii, „peste 20% maghiari", lucrurile nu prea stau aşa. Legea privind ponderea de 20% din numărul locuitorilor, chiar dacă lui i se pare, se referă la inscripţionarea denumirii localităţilor şi a unor instituţii publice, şi în limba maghiară, nu şi la inscripţionarea în maghiară a autoturismelor Poliţiei, poliţia fiind considerată, de sociologul Vasile Dâncu, „simbol al Statului Român". Poliţia este o instituţie a Statului Român, nu a aşa-zisului Ţinut Secuiesc! Oare în Germania, cei opt milioane de turci, ar îndrăzni să facă ei aşa ceva? Dar în America, cele 40 de milioane de hispanici? Dar în Franţa, germanii oare ar cuteza să se gândească măcar la o asemenea obrăznicie? De ce reacţionează românii ardeleni, de fiecare dată, în faţa unei neruşinări de acest fel? De ce se „inflamează" ei, cum spunea autorul? De ce? Pentru că au în faţă fila cernită a istoriei, cu cei 40.000 de români ardeleni, ucişi la 1848-1849, cele 300 de sate, biserici şi mănăstiri rase de pe faţa pământului, crimele abominabile de la Ip, Trăznea, Mureşenii de Câmpie, Sucutard, Aita Seacă, Huedin, Hărcana-Turda, Moisei, Sărmaşu, pe timpul Diktatului de la Viena, când nordul Ardealului a fost dat Ungariei horthyste şi fasciste, barbaria de la Zetea, Dealu, Târgu-Secuiesc, din decembrie 1898! Oare nu-s suficiente motivele care să amplifice sensibilitatea românilor ardeleni?
Din păcate, dorind să pună, imprudent, batista pe ţambal, eludând o realitate transilvană, cu explicabile tensiuni, chiar ardeleanul Vasile Dâncu şi psihologul Daniel David, făcând pe placul celor care, în 20 martie 1990, au pornit, la Târgu-Mureş, acel minirăzboi civil, dorind refacerea fostei Regiuni Autonome Maghiare, cadou făcut, în 1952, de Stalin, minorităţii maghiare, premeditat o dau cotită, referindu-se, din păcate, doar la jumătăţi de adevăruri! Iar cei dispuşi să rostească întreg adevărul, despre actualele tensiuni existente, sunt învinovăţiţi că ei „căpuşează" această temă, „pentru interes electoral". Da, acea sensibilitate, în stare să declanşeze conflicte oricând, există în stare latentă. Acesta-i adevărul. Chiar dacă pe acel autoturism, dar pe cealaltă parte, există şi inscripţionarea în limba română! E greu de conciliat taberele, când este vorba de atâtea provocări continue, de obrăznicii ale unor lideri ai minorităţii maghiare. Drepturi, da, le au şi nu le neagă nimeni! La standarde europene, aşa cum le acordă România. Dar nu se admit exagerări, aroganţă, provocări, sfidare, obrăznicie!
Şi am să mai spun, o dată, ce unora din presa românească nu le prea convine: nu ne daţi lecţii! Măcar atunci când este vorba despre suferinţele românilor ardeleni, despre pagina cernită a istoriei zbuciumatului Ardeal!
