Nimic nu este întâmplător
Cititorii avizaţi ştiu că sfârşitul acestei lumi, generat de forţe din umbră care stimulează ciocnirea civilizaţiilor în scopul depopulării planetei şi acceptării în cele din urmă la conducere a unei „rase nobile", nu va fi cu putinţă înainte ca omenirea, bulversată identitar de multitudinea migraţiilor mai mult sau mai puţin legale, să se lepede de Hristos şi, abandonând astfel farul călăuzitor (şi mântuitor) al Bisericii, să naufragieze într-o subumanitate bestializată amestecată rasial şi uşor de dominat de „elită"! Ca să-şi ducă la sfârşit acest genocid spiritual mondial, artizanii „elitei" invocă popoarelor, aflate faţă în faţă cu nişte oameni „necăjiţi" (dar dezlănţuiţi), argumente „umanitare" precum toleranţa, compasiunea, solidaritatea etc. Ei vor să lase impresia, cât mai convingătoare, că astfel de dislocări umane sunt pur accidentale, involuntare şi uşor de rezolvat prin apelul la bunăvoinţa autorităţilor. Ceea ce „uită", însă, analiştii unor asemenea „crize", dincolo de faptul că Dumnezeu ne-a prezis venirea într-o lume confuză a conducătorului unic Antihrist, este tocmai reversul medaliei, adică faţa ascunsă a lucrurilor, conform căreia nimic nu este întâmplător, totul fiind gândit cu mult înainte, provocat şi înfăptuit minuţios de antihrişti cu cea mai mare vizibilitate în ierarhia lumii.
Dovada
Invazia de acum a hoardelor lumii a treia, declanşată de fapt prin „explozia" migraţiei legale de după '89, a fost preconizată cu 100 de ani în urmă de fondatorul mişcării paneuropene, foarte cunoscut elevilor noştri care studiază Istoria la liceu, Kalergi. Ar fi extrem de necesar ca „umaniştii" Europei manipulate să ia aminte la acest personaj, dacă vor să înţeleagă că primul val violent al invaziei de astăzi reprezintă doar „chinurile naşterii" unui fenomen de mult mai mare anvergură în perspectivă, întrucât ceea ce ne este dat să vedem, la iniţiativa lui de odinioară, a fost studiat amănunţit în jurul unei mese de către Mafia masonică şi pregătit în timp de C.I.A., mass-media americană şi marii bancheri - pentru distrugerea chipului naţional şi creştin al Vechiului Continent. Astfel, cine cunoaşte cât de cât mersul istoriei ştie cum Kalergi, „părintele" U.E., a conceput un Plan de „construcţie" federatistă paneuropeană controlat de S.U.A., prezentat mai întâi în Congresul S.U.A şi aprobat în anii '20 (el este cel care a ales culoarea albastră pe steagul U.E.), după care, în 1922, la Viena, a pus bazele mişcării de unificare europene ca prim-pas spre instaurarea guvernului mondial. Bineînţeles, şi-au dat mâna să îi sprijine Planul cele mai importante personalităţi de stat din lume (ministrul de externe francez R. Schuman etc), supuse ocultei, care şi-au pus întregul zel în dezorientarea spirituală a lumii şi în pregătirea graduală a acesteia pentru noua ordine mondială a lui Antihrist. Noua lor „ordine" europeană, a haosului deliberat, a fost promovată de diverşi Kalergi de-a lungul vremii cu scopul de a înlocui statele naţionale, a distruge democraţia, a dezavua şi sancţiona voinţa popoarelor prin eliminarea oricăror critici la adresa minorităţilor protejate de legi speciale etc. La „dilema" cum se vor înfăptui toate acestea, Kalergi recomandă: dacă se va realiza o imigrare în masă în Statele Unite ale Europei, atunci popoarele vor dispare şi, în locul lor, se va crea o rasă metişă inferioară (eurasiatico-negroidă), aş spune fără repere (zisă „multiculturală"). S-ar realiza atunci, pentru Kalergi şi promotorii săi, denaturarea popoarelor europene prin transformarea lor într-o masă amorfă, descreştinată, dezarticulată identitar prin plaga căsătoriilor mixte. Printr-un astfel de genocid spiritual, care va presupune desigur şi vărsare de sânge, civilizaţia europeană va lua sfârşit. Iar cei care „au pus umărul" în acest sens, masoni, au fost răsplătiţi cu Premiul Kalergi. Sunteţi surprinşi că, printre ei, se află şi lideri europeni ca Merkel, Rompuy, Juncker?
Despre colapsul Europei, sub invadatorii contemporani, avem informaţii atât de la O.N.U. (într-un Raport, din 2000, în care se menţiona că până în 2025 ne vom confrunta cu 159 milioane de „imigranţi"), cât şi de la fostul consilier prezidenţial francez Attali (care susţinea că vor veni peste noi zeci de milioane). În orice caz, este trist că sub ispita banilor, într-o lume a cărei înfăţişare morală este tot mai hidoasă, 50 milioane de europeni au părăsit continentul (între 1885-1914) şi în locul lor au venit „valuri nesfârşite" de extra-europeni (între 1980-2015) numai musulmanii sunt în Franţa în număr de 4,4 milioane, în Germania 3,6 milioane, în Anglia 1, 2 milioane…
Orientul islamic versus
Occidentul secularizat
Aşadar, cu toate că presa internaţională pune accent pe consecinţele oribilului război civil din Siria, exodul sirian nu este altceva decât un simplu pretext îndelung aşteptat, nu o cauză izolată. Cauza reală o constituie ceea ce s-a întâmplat de la Kalergi şi până acum, culminând cu ambiţia S.U.A. de a bombarda o ţară pentru a-l vedea detronat pe „omul Rusiei" al Assad, în contextul în care sirienii au de „ales" între tradiţionalism (adică „revoluţia islamică" proclamată de ayattolahul iranian Khomeini) şi secularizare (adică imperialismul american). Oricum, dincolo de situaţia din Siria, este bineştiut că S.U.A. a provocat constant lumea islamică (Afganistan, Iran, Irak etc), intensificând astfel în spaţiul arabic mişcarea expansionismului agresiv al fundamentalismului islamic şi, ignorându-le opţiunea spre teocraţie, le-a stârnit arabilor şi mai mult interesul transformării religiei într-o ideologie impusă prin forţa armelor. Din această ideologie extremistă se naşte marele pericol planetar, ştiindu-se că „educaţia" islamiştilor respinge cultura Occidentală, impune adeziunea la codurile lor de comportament social, îi consideră pe creştini ca fiind necredincioşi şi chiar cred că omorându-i au un loc asigurat în rai! Ca urmare, sunt de-a dreptul hazardaţi, ca să nu zic altfel, toţi acei „umanişti" care îşi închipuie că pot „civiliza" un islamist convins de preceptele Şariei că fumatul trebuie interzis, alcoolul repudiat, camerele de filmat distruse, femeile obligate să meargă doar însoţite de un bărbat din familie (şi să poarte văl) etc. Iar cine intră în dezacord cu Islamul, suportă consecinţe din cele mai grave, aşa cum s-a întâmplat cu cei 3000 de oameni nevinovaţi ucişi în prăbuşirea Turnurilor Gemene (2001), cu cei 158 de elevi din clasele primare masacraţi după ce fuseseră sechestraţi chiar în ziua festivităţii de deschidere a anului şcolar la Beslan (2004), cu zeci şi zeci de cetăţeni englezi şi spanioli (femei, bărbaţi, copii) asasinaţi şi decapitaţi (2004-2005) în numele islamului, cu cei 10 ziarişti împuşcaţi de la revista Charlie Hebdo (2014), cu condamnarea la moarte a scriitorului englez S.Rushdie, acuzat de blasfemie în romanul Versetele satanice etc. Aceasta este practic realitatea şi nu permisivitatea bolnăvicioasă din capetele unor europeni furaţi de lumea iluziilor. Este o realitate în urma căreia ne-am pomenit invadaţi, după izbucnirea războiului în Orientul Mijlociu şi nordul Africii, cu valuri de sirieni, afgani, pakistanezi, tunisieni care nu respect în Europa nici un fel de regulă morală sau juridică! Şi astfel, asistăm neputincioşi la un proces de ciudat „umanitarism" din partea S.U.A, Canadei, Angliei şi Franţei, care şi-au închis „porţile" în faţa „musafirilor nepoftiţi", iar restul Europei este obligată să scoată „castanele din foc", datorită iresponsabilităţii politice a cancelarului german Merkel de a-i chema pe continentul nostru…
Vai vouă…
Conducerea Germaniei, reprezentată de cancelarul Merkel şi vicecancelarul Sigmar, a comis o gravă eroare politică atunci când, din motive de redefinire economică şi demografică a Germaniei, s-a încumetat să anunţe că este dispusă să primească circa 1 milion de aşa-zişi refugiaţi. În realitate, aceştia nu sunt nici refugiaţi (ei fug pe distanţe mici, ca să se poată întoarce), nici emigranţi (ei se mută ca să găsească un loc de muncă, fără să vrea să trăiască din ajutoare). Aceştia sunt invadatori deoarece, asumându-şi parcurgerea de mari distanţe cu un scop precis, forţează trecerea frontierelor, cu dorinţa fanatică de a ajunge doar în Germania (unde ştiu că vor beneficia de asistenţă socială generoasă), recurg la jafuri şi violuri, aruncă în jandarmi cu suluri de hârtie (în Croaţia), nu respectă legislaţia, refuză integrarea şi nu vor să muncească etc. Văzându-se astfel sucombată de invazia musulmană, Germania lui Merkel face un pas înapoi şi, prin vocea U.E. (masonul Juncker), şantajează Europa cu obligaţia acceptării cotelor de musulmani. În faţa validării acestui transfer de populaţie necontrolată, civilizaţia europeană îşi schimbă înfăţişarea şi noi asistăm stupefiaţi cum Mafia masonică pune bazele unei paradigme umane în care popoarelor europene li se cere „să se predea" în faţa invadatorilor minoritari. Capitularea se realizează prin limbajul filosofic al noii ordini mondiale, cunoscute sub denumirea de corectitudine politică, conform căreia eventualele atitudini critice ale majorităţii faţă de excesele minorităţii vor fi sancţionate judiciar prin atribuirea unor etichete ca: rasist, xenofob, extremist, nazist etc. Astfel, nu mai pot să reacţioneze în faţa invaziei nici populaţiile europene, nici forţele de ordine, tocmai din teama de nu purta stigmatul acestor termene care i-ar putea discredita şi marginaliza. Da, asediul forţat al Europei urmează planul prestabilit, de la Kalergi până la … declaraţia făcută în 2014 de fostul consilier prezidenţial economic rus A. Ilarionov: „naţiunile europene nu ar trebui să fie surprinse dacă, să spunem, la anul, în primăvară, apare… o primăvară islamică în Europa, care va destabiliza ţările europene" (TV Republika, Polonia). Avertismentul lui s-a adeverit şi iată că, văzând ce lucrare diabolică se urzeşte pentru distrugerea Europei, vizată fiind Ortodoxia, într-o clipă Schengen-ul a devenit nefuncţional şi U.E. s-a blocat! Mulţi europeni, nevenindu-le să creadă că nu mai pot trăi liniştiţi în casele lor sau ieşi pe stradă, din instinct de apărare îşi manifestă dorinţa de a purta arme. Numai preşedintele „nostru", masonul Iohannis, declară cu nonşalanţa unui om rupt de realitate: „Noi când primim imigranţi nu-i primim în regim de hotel, ci ni-i asumăm. Trebuie să-i şcolarizăm, să înveţe limba română, trebuie integraţi în societate". Cine ne spune, însă, că trebuie? Merkel? Juncker? De ce, pentru unii ca ei, „trebuie" ca 500 milioane de europeni să accepte prinderea în „ghearele" întinse de viclenia antihriştilor? Şi de ce nu se acceptă varianta lui Sarkozy, care a propus ca invadatorii să fie consideraţi „refugiaţi de război" pentru a se putea reîntoarce în ţara lor? De ce „trebuie" să-i asimilăm? Cu siguranţă însă că, la Bruxelles şi Strasbourg, răzbate între uşi capitonate şi ceva hohote de râs, dar ştiţi dumneavoastră cum se spune acolo, la Biblie: „vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui"…
