„Această cangrenă-șpaga - pornește de sus, de la autorități, și ajunge pânăjos, la oamenii de rând. Curățenia se face la fel, de la vârf la bază", spunea despre șpagăȘtefan Bruno, șeful Biroului de Cercetări Sociale.
Sociologii afirmă-și nu avem cum să-i combatem - că, din prima clipă în care se naște, când nici nu a ajuns la sânul mamei, și până la ultimul drum al vieții, românul e însoțit de șpagă. Într-un cuvânt, de când se naște și până moare, românul dă continuu șpagă: la maternitate, la grădiniță, la școală, la facultate, la medici, la polițiști, la Garda Financiarăși chiar preotului care-l îngroapă. Conform unor calcule estimative, într-o viață, șpaga dată de un român, în diverse ipostaze, echivalează cu circa 75.000 de lei.
O avere, în banii de azi. Și încăce avere! Asta în cazul când șpaga nu este dată la nivel înalt: comisioane pentru câștigarea licitaților, obținerea, în colegii eligibile, a unor posturi de parlamentari etc. etc., unde se lucrează cu bănet nu glumă. Căci, nu-i așa, șpaga ține și ea pasul cu evoluția… democrației (de cumetrie) din România. Vorba zilei: de la cap se împute peștele!
