„Serviciile secrete au mobilizat la această captură politicieni, magistraţi, jurnalişti, oameni de afaceri şi activişti civici. Este o mână de oameni, câteva zeci de mii cu totul. Ei ţin în prizonierat averea publică" (D. Buşcu, revista „Caţavencii").
Meandrele S.R.I. în viaţa politică ne arată că îl responsabilizează, ştiut fiind că politica este „rădăcina" evoluţiei în bine sau în rău a unei societăţi, de toată starea socială şi morală a naţiunii în momentul da faţă. De altfel, ca şi dumneavoastră, mi-am imaginat şi eu, vreme cam îndelungată, că lucrurile nu merg în ţară deoarece nu dispunem de politicieni de marcă, de jurnalişti incisivi şi justiţiari incoruptibili, ceea ce m-a determinat să scriu împotriva lor mai multe cărţi, sute de articole de presă, fără să îmi dau seama că într-un fel eram pe o pistă secundară, că ţintele „lovite" de mine erau de fapt ele însele nişte biete victime ale unor atitudini prefabricate şi scoase la înaintare, cu scopul de a lua castanele din foc, de către nişte forţe din umbră care, ridicând castele de nisip şi ruinând absolut pe cine „trebuie", conduce cu mână forte tot ce mişcă în România, în dispreţul Constituţiei, inclusiv pe cei de la care noi, oamenii obişnuiţi, aşteptăm să ne apere în Justiţie şi să ne facă dreptate. Aşa poate că a gândit bunăoară şi colonelul I. Dedu, cu funcţie de general de brigadă în S.R.I., când a avut curajul nemaipomenit de a trage în România un semnal de alarmă cu privire la riscul ca S.R.I. să încalce Constituţia, după ce - refuzând să execute un ordin strict secret al S.R.I. (dat de adjunctul F. Coldea) referitor la supravegherea monitorizării electronice a vârfului clasei politice - a refuzat cu demnitate şi profesionalism să se implice în ascultarea telefoanelor ilegale, disociindu-se astfel de o faptă reprobabilă pentru care însuşi preşedintele american R. Nixon a fost pus sub acuzare şi revocat din funcţie deoarece, în 1972, stafful său a fost amestecat într-o serie de operaţiuni ilegale de interceptare şi misiuni sub acoperire, de hărţuire a unor activişti şi politicieni cu sprijinul C.I.A. şi F.B.I. (atunci, în „afacerea Watergate", acest abuz al administraţiei prezidenţiale s-a finalizat cu demisia preşedintelui)! Desigur, domnul colonel Dedu nu s-a gândit că, pentru ceva oarecum similar, va demisiona la rândul lui şi preşedintele Băsescu, dar şi-a dat seama că S.R.I. încalcă astfel Legea 571/2004 cu privire la protecţia datelor personale de autoritate publică şi a blocat timp de doi ani acest ordin intern. Ce a urmat, apoi, este uşor de dedus! Colonelul a fost eliberat din funcţie, privat de libertate (cum recunoaşte în scris şi Curtea de Apel Bucureşti), acuzat de S.R.I. pentru „management defectuos" (deşi a avut numai calificative excepţionale)! În schimb, fără să ţină cont că faptele semnalate de ofiţer au fost confirmate de trei decizii succesive ale Curţii Constituţionale, cei care l-au sancţionat pe linie internă, inclusiv adjunctul F. Coldea, au fost avansaţi în grad. Iar ofiţerul anti-sistem Dedu, apelând la instituţiile româneşti, în mâini cu dreptatea conform căreia S.R.I. asculta telefoanele ilegal (prevalându-se de dispoziţiile autorităţii administrative a C.S.A.Ţ., nu de cea normală a Parlamentului), a pierdut procesul şi, acum, înaintează cazul său în atenţia judecătorilor de la C.E.D.O. Cum de a fost posibil să fie învins de sistemul justiţiar românesc, într-un dosar cu atâtea „bube", este un mister pe care numai C.E.D.O. îl poate lămuri. Până atunci, pentru că S.U.A. tot ne spun cât de dragă le este lupta împotriva corupţiei de pe la noi, făcându-se că uită de complicitatea americanilor în cazurile „Microsoft", „Bechthel" etc, ar fi necesar să ia act şi de denunţul ilegalităţii sesizate de Agenţia de Monitorizare a Justiţiei, care ne-a avertizat că procedura ilegală prin care anumiţi judecători primesc „certificate de securitate" ORNISS în urma verificărilor S.R.I, destinat, de fapt, unor persoane din rândul cărora nu fac parte nici judecători şi nici procurori, îi supune pe aceşti magistraţi controlului discreţionar al S.R.I.! Cu alte cuvinte, se acreditează ideea că unele sentinţe sunt posibile să fie pronunţate la comandă, de oficiali ai S.R.I. Ceea ce ar însemna că aceşti „speciali" magistraţi, făcând jocul unor ofiţeri de informaţii, pot să lase în urma lor dovezi ale unor acţiuni de poliţie politică. Este cazul arhivei S.I.P.A., pe care a încercat să o distrugă C. Predoiu, „desemnatul" preşedintelui Iohannis pentru funcţia de prim-ministru, după tentativa eşuată pe care a avut-o în sensul distrugerii S.I.P.A. de către M. Macovei! Nu-i aşa, stimaţi cititori, că lucrurile „se leagă" în ce priveşte „legea" de dincolo de lege?
