Că România a ajuns, în ultimii ani, o piaţă de desfacere a produselor din import (inclusiv a celor alimentare) o denotă şi numărul mare al mall-urilor care au împânzit ţara (chiar şi în judeţul nostru), cele mai multe fiind înălţate pe ruinele fostelor fabrici şi uzine. Când se demolează o fostă fabrică, uzină, întreprindere la care lucrau mii şi mii de oameni (azi, şomeri), poţi fi aproape sigur că pe ruinele unităţilor productive de până atunci se va construi un mall! Sigur, apariţia mall-urilor este un lucru lăudabil. Însă cu sublinierea că, pentru a vinde, o condiţie esenţială este să ai cumpărători. Iar pentru a exista cumpărători, trebuie create (şi menţinute) locuri de muncă. Or, acestea (locurile de muncă) sunt tocmai - odată cu dispariţia lor - principala cauză a îndepărtării cumpărătorilor de la mall-uri. Fenomenul s-a accentuat şi mai mult în urma reducerii veniturilor (a salariilor). Sărăcia populaţiei face ca aceasta să nu poată ţine pasul cu „moda" (apariţia mall-urilor). Urmarea: valoarea mall-urilor scade cu fiecare zi în care retailerii solicită scăderea chiriilor din cauza prăbuşirii vânzărilor.
Rapoartele financiare ale fondurilor de investiţii arată valori ale încasărilor cu 30%-35% mai mici decât costul de achiziţii. Nu e de mirare, deci, că, mai ales în provincie, piaţa centrelor comerciale nu se mai mişcă aproape deloc. Iată de ce unele companii au anunţat că iau în calcul amânarea construcţiei unor mall-uri, deşi au finanţarea pentru circa 60% din costuri şi chiriaşi pentru peste 60% din spaţii.
Aşa încât proprietarilor mall-urilor (deja existente) nu le-a mai rămas (pentru atragerea chiriaşilor) decât alternativa scăderii chiriilor. Şi totul pleacă de la scăderea populaţiei!
