Există o doză de bine care nu se poate obţine decât din distilarea suferinţelor. Milton şi-a scris cele mai frumoase poezii doar după ce a orbit.
Beethoven şi-a scris unele din cele mai mari capodopere după ce a surzit.
Filosoful german Kant, care a suferit de o boală incurabilă, ne-a lăsat scris următorul comentariu: „Am ajuns să-mi stăpânesc suferinţa şi reuşesc să n-o mai las să-mi influenţeze gândurile şi sentimentele. Am reuşit să o ignor, de parcă ar fi o problemă care-l priveşte pe un altul."
William Wilbertforce, eroul luptei împotriva sclaviei din imperiul britanic, n-ar fi putut rezista nicio singură zi fără calmante împotriva durerii, dar s-a străduit întotdeauna să ia cea mai mică doză cu putinţă. Kernan, născut fără mâini şi picioare dezvoltate deplin, a perseverat şi a ajuns membru în Parlamentul Angliei. Solzhenitsyn a scris: „Fii binecuvântată, tu, închisoare!" Anii petrecuţi acolo i-au dat tăria de caracter necesară pentru a lupta împotriva comunismului. Geniul se poate forma în liniştea bibliotecilor, dar tăria de caracter este de multe ori rezultatul unei vieţi trăite „pe nicovala suferinţei".
