CALITĂŢILE ŞI VICIILE FIINŢEI UMANE DIN PERSPECTIVA VIEŢII COTIDIENE (XXI)

Aceste reflecţii legate de calităţile şi viciile umane le-am selectat din peste 300 de cărţi celebre din marea literatură clasică universală.

REMEDIUL

Nu remedia răul prin rău, căci unele remedii sunt mai rele decât nenorocirile. Boala cea mai gravă pentru oameni este atunci când vor să vindece răul prin rău, iar cel care în împrejurări grele se mânie (fenomen specific unor medici) şi aplică un remediu (tratament) mai rău decât boala, acela-i un medic nepriceput.

Nimic nu împiedică atât de des însănătoşirea ca schimbarea deasă a remediilor. Remediile sufletului au fost descoperite de mari înţelepţi din antichitatea greacă, iar cum să fie întrebuinţate este sarcina noastră- a căuta remediul potrivit. Tot ce e salutar şi bun trebuie gândit şi mediat des ca să ne fie mai bine cunoscut şi la îndemâna noastră. Natura slăbiciunii omeneşti face ca remediul să lucreze mai încet decât răul.

RENAŞTEREA

Faptul că un om fericit când vede ceva frumos sau când aude o melodie dulce, chiar şi cântecele frumoase ale unor păsări, e cuprins de dor. Acel dor provine fără îndoială, fără să îşi dea seama de afecţiuni, dintr-o altă existenţă înrădăcinată adânc în inima omului.

Ca un muritor de rând, ca un moşneag mă gândesc adesea din ce rang şi din ce fericire mare am căzut aici pe pământ. După cum omul leapădă hainele vechi şi ia altele noi, tot astfel sufletul leapădă corpurile vechi şi îmbracă altele noi.

REPUTAŢIA

Sunt multe cazuri în care reputaţia este un fenomen rău, ea e foarte uşor de ridicat, dar greu de purtat şi greu de lepădat. Dar să nu uităm că numele bun este mai de preţ decât o bogăţie mare, iar cel care se bucură de un bun renume poate fi fericit.

Reputaţia îl găseşte pe cel vrednic chiar şi în colţul cel mai retras al pământului, iar vorbele mulţimii au o mare putere de a-i stimula reputaţia unui om meritos. După moarte, renumele multor meritoşi devine mai mare. Nu dispreţuiţi reputaţia adevărată, căci prin dispreţuirea voastră o să vă dispară virtuţile.

Reputaţia cărţilor şi a autorilor lor creşte nu prin lipsa de defecte, ci prin mărirea frumuseţii lor; tot astfel aceea a oamenilor ar trebui preţuită nu după lipsa lor de greşeli, ci după mărimea virtuţilor pe care le posedă.

RUŞINEA

Este o mare durere să te întorci cu ruşinea acolo de unde ai plecat cu cinste. Mai mult decât de oricine, ruşinează-te de tine însuţi. Respectă-te pe tine însuţi şi nu te vei ruşina de altul. Un caracter ales nu trebuie numaidecât să fie privit pentru a avea ruşine, căci el se ruşinează singur când greşeşte, chiar dacă nu vede sursa ruşinii.

De multe ori ruşinea are un front comun cu satira sau comedia, mai ales în multe situaţii ludice, ieşite din comun, când ruşinea scade pe măsură ce creşte păcatul.

Lasă un comentariu