De ce nu este România o ţară dezvoltată? (XV) „Patriotismul nostru e fals atâta vreme cât punem mai presus interesele noastre faţă de interesul ţării"

Românii nu sunt nici măcar patrioţi, în adevăratul sens al cuvântului. Dacă ar fi patrioţi nu ar pune mereu interesul personal deasupra interesului general. Neavând statalitate şi organizare stabile şi îndelungate ei nu prea au avut interes general. Interesul general presupune viaţă în comun şi organizare statală un timp mai îndelungat. Ca agricultori aveau prea puţină viaţă în comun. Pe de altă parte, atâta câtă au avut ea a fost mereu schimbătoare. Prin urmare românii nu au ajuns, nici până astăzi, să înţeleagă importanţa interesului general pentru viaţa lor de zi cu zi. Ei nu sunt nici acum conştienţi de faptul că dacă ţării nu-i merge bine nici lor nu le poate merge mai bine. Cred că aşa se explică delapidarea continuă a banilor publici, în primul rând chiar de către cei care conduc, iar apoi de către majoritatea funcţionarilor publici. Cred, de asemenea, că aşa se explică, cel puţin într-o anumită măsură, şi modul actual de ocupare a locurilor de muncă în sectoarele publice din România. Ocuparea acestor locuri de muncă nu se face după valoare, ci după relaţii de rudenie, de amiciţie, de bună vecinătate sau după relaţii pur politice: faci parte din partidul care se află la putere sau eşti rudă cu mine ori cu un alt membru al familiei mele, înseamnă că eşti bun să ocupi orice loc de muncă din sectorul public indiferent de pregătire sau de capacitate. Românii nu-şi dau seama că procedând aşa ei îşi afectează rezultatele de ansamblu ale economiei şi, odată cu ele, inclusiv veniturile lor personale care depind, evident, de aceste rezultate.

Acestea sunt cauzele principale ale subdezvoltării economice a României. Iar dintre toate cea mai importantă este, după mine, absenţa, aproape permanentă, a economiei de piaţă din ţara noastră. Motivele le-am arătat. Ceea ce s-ar mai putea eventual adăuga este faptul că fiind mereu o ţară mai puţin dezvoltată nu prea am avut economişti de marcă care să susţină cu ardoare şi mai ales cu argumente solide economia de piaţă în România. Din acest motiv românii nu sunt preocupaţi în mod deosebit de soarta ei.

Nu-i plâng de milă. În ceea ce priveşte implicarea guvernelor României în economie tot ce se mai poate spune acum, dincolo de slăbiciunea guvernelor româneşti, este că această implicare a fost de multe ori tardivă şi nepotrivită, aşa cum susţine şi Bogdan Murgescu (2010); sau, aventuroasă şi exagerată, atunci când România a fost condusă dictatorial. În aceste condiţii nu avea cum să se dezvolte.

Care sunt perspectivele? Greu de ştiut. Depinde. În orice caz, dacă românii vor ajunge vreodată să se cunoască exact aşa cum sunt şi vor dori cu adevărat să trăiască mai bine atunci probabil că se vor schimba. Poate că fiind în Uniunea Europeană românii vor scăpa treptat de complexele lor de inferioritate şi vor dobândi mai multă încredere în ei sau în calităţile lor intelectuale, care sunt indiscutabile. Când românii vor înţelege cu adevărat că principalul lor duşman sunt chiar ei (nu maghiarii, nu ruşii ci, în primul rând, lipsa lor de solidaritate şi de corectitudine reciprocă) atunci, scăpaţi de aceste metehne, nu vor mai avea a se teme de nimic. Dacă la toate acestea se va adăuga respectul faţă de legi, indiferent cum sunt ele la un moment dat, bune, rele, şi vor pune preţ pe ele şi pe valorile reale, dând la o parte impostorii, atunci cred că România se va dezvolta cu cea mai mare viteză.

(sfârşit)

Lasă un comentariu