În toamna aceasta am fost pentru a treia oră în Statele Unite ale Americii, de astă dată, în statul Texas, într-un centru universitar, satelit al celui mai mare oraș din stat, Houston. Am plecat din Târgu-Mureș cu autoturismul până la Budapesta, unde am înnoptat la o pensiune din apropierea aeroportului, contra 40 de euro, iar taxa pentru parcarea autoturismului până la întoarcere, timp de trei săptămâni, a fost de 36 de euro. Dimineața la ora 4, un angajat al pensiunii m-a transportat la aeroport, cu indicațiile spre ce terminal să ne îndreptăm. La ora 6.30, ora Budapestei, am decolat cu un avion spre Amsterdam, unde am făcut o escală de patru ore. Aici au început peripețiile. Dupăce ne-au verificat din nou bagajele, pașapoartele, am avut impresia că eram în vreme de război, ne-am îmbarcat în avionul spre Houston. Am așteptat să decoleze, dar, la un moment dat, s-au oprit motoarele și anunțau ceva în limba englezăși olandeză. N-am înțeles nimic și după trei ore de așteptare am început să mă mișc neliniștit pe scaun, să-mi desfac centura de siguranță. Noroc cu un român de lângă Mediaș, stabilit în America, care venise la Amsterdam cu o cursă de la București și s-a îmbarcat spre Houston. Acesta auzindu-mă murmurând printre dinți o înjurătură în limba română, mi-a spus căa apărut o defecțiune la computerul de bord și trebuie să coborâm din avion și să ne îndreptăm spre alt terminal, după trei ore de așteptare chinuită. Bine cel puțin că nu s-a produs panică la coborâre, pasagerii coborând civilizat, fără îmbrânceli. M-am ținut după românul nostru, că altfel mă rătăceam prin aeroportul din Amsterdam. Cu o întârziere de patru ore, în sfârșit am decolat spre Houston. 12 ore am petrecut în avion. Extrem de obositor! Din când în când mă ridicam, cu picioarele amorțite, și mă plimbam pe intervalul dintre scaune. La aterizare, pe un aeroport modern, imens, cu chiu, cu vai m-am luat după românul nostru, iar după verificările de rigoare la intrarea pe teritoriul Satelor Unite ale Americii, când am ajuns la bagajele de calăși mi-am spus că am scăpat, am rostit România și m-au îndrumat spre o încăpere, unde mi-au verificat geamantanul. Aici am avut din nou emoții, fiindcă aveam ascunse printre haine doi litri de țuică. Ce să le spun? Că merg să-mi botez al patrulea nepot născut pe pământ american, că nu cunoșteam limba engleză sau spaniolă? După o verificare sumară m-au lăsat să ies din aeroport. Afară, prin mulțimea de oameni care își așteptau rudele sau prietenii, mi-am zărit fiul și doi nepoți mai mari, Andrei și Nicolae. Am început să plâng și să-i strâng la piept, fără să pot scoate o vorbă. Era noapte, nu mai rețin la ce oră după ceasul lor. Ne-am urcat în mașina aflată într-o parcare supraetajatăși am pornit spre casă. Abia acolo mi-a revenit cheful de vorbă, dar spre supărarea mea, nepoții nu cunosc limba română, doar „moșu", „ce faci" și câteva cuvinte uzuale. Important e că eram lângă ei după o călătorie lungă, obositoare, de 16 ore cu avionul și că mă simțeam pe altă planetă, într-o altă lume, senzație pe care am trăit-o și în timpul vizitei la NASA. Am avut probleme cu fusul orar încă de la început, așa că mi-au trebuit câteva zile să mă adaptez. Pentru a afla unde am ajuns, un țăran dintr-un sat de pe Târnava Mică, m-am documentat despre statul Texas, cu capitala la Austin, Hostonul fiind cel mai mare oraș din stat. Texas este al doilea stat din SUA ca mărime, cu o suprafață totală de 695.622 km pătrați și o populație de 25.145.561 locuitori: 70,4 la sută albi de diferite etnii; 11,8 la sută afro-americani, alte rase 10,5 la sută, asiatici 3,8 la sută, amerindieni 0,7 la sută, hawanieni 0,1 la sută. Statul Texas are o istorie interesantă, primul document istoric fiind o hartă a Coastei Golfului Mexic din anul 1519, acesta fiind integrat în statul Mexic până în anul 1836, când s-a declarat republică independentă față de Mexic pentru aproape 10 ani. În anul 1845 s-a alăturat Statelor Unite ca cel ce-al douăzeci și optulea stat al său. Cât timp am stat acolo, în luna decembrie, temperatura aerului a fost în jur de 20 de grade, rar pe timpul iernii, temperatura ajungând la plus 10 grade.
