Cu mai bine de un secol în urmă, un englez se afla în Cuba. El locuise, pentru o vreme, în America şi devenise cetăţean american. La scurt timp după sosirea lui în Cuba, în 1867, a izbucnit războiul civil. Autorităţile locale au crezut că este spion. L-au arestat, l-au judecat şi l-au găsit vinovat. S-a emis un ordin pentru execuţia sa. Procesul se desfăşurase în limba spaniolă, astfel că bietul om nu ştia ce urma să se întâmple. În cele din urmă, când şi-a dat seama că fusese găsit vinovat şi că urma să fie împuşcat, a trimis atât după consulul britanic, cât şi după cel american. El le-a spus întreaga poveste, şi-a susţinut nevinovăţia şi le-a cerut protecţia, ca cetăţean al acestor ţări. Consulii i-au cercetat cazul şi au descoperit că omul spunea adevărul. Ei s-au dus la generalul cubanez şi i-au spus: „Omul pe care l-ai condamnat la moarte este nevinovat!" Dar generalul le-a răspuns: „El a fost judecat după legile noastre şi a fost găsit vinovat. De aceea trebuie să moară!" A sosit dimineaţa când trebuia să aibă loc execuţia. Soldaţii au săpat un mormânt, şi au pus în el un coşciug cu capacul deschis. L-au aşezat pe condamnat la marginea gropii şi l-au legat la ochi cu o pânză neagră. În timp ce soldaţii aşteptau ordinul de tragere, consulii au sosit în grabă la locul execuţiei. Consulul britanic a sărit imediat din trăsură, a luat steagul Imperiului Britanic şi l-a înfăşurat pe condamnat în el. Consulul american a făcut la fel cu steagul Statelor Unite. Apoi, ei s-au adresat ofiţerilor cubanezi: „Trageţi asupra acestor steaguri dacă îndrăzniţi!". Aceştia nu şi-au putut asuma acest risc. Steagurile reprezentau două guverne puternice şi astfel au salvat viaţa acestui om.
