Constantin M. Cantacuzino-Bâzu (15.XI.1905 - 26.V.1958) - as al aviaţiei din România (II)

Nadia Krujnir Herescu, soţia lui Bâzu Cantacuzino, de o frumuseţe tulburătoare, a debutat în cinematografie la Paris, în anul 1948, în producţia franco-austriacă L'Inconnu d'un soir (Necunoscutul din noapte), alături de Claude Dauphin. A jucat în Puccini (1952), Carossello Napoletano (1954). Federico Fellini a distribuit-o în filmul La Dolce Vita.

A jucat alături de nume mari ale ecranului, precum: Jean Gabin, Fernandel, Frank Sinatra, Audrey Hepburn şi mulţi alţii.

Nadia Gray a fost pseudonimul, numele de scenă cu care a debutat în cinematografie în anul 1948 şi a realizat un palmares impresionant de filme în care a jucat până în anul 1967.

S-a fabulat mult pe seama acestei actriţe. Au fost plăsmuite scenarii care de care mai senzaţionale de către diverse medii de informare.

Printre altele se spunea că înainte de căsătoria cu aviatorul Bâzu Cantacuzino, Nadia a fost măritată cu un oarecare englez pe nume Gray şi din această căsătorie s-a născut Linda Gray - Sue Ellen, viitorul star din serialul Dallas.

În 3 ianuarie 2006, Camelia Onciu publică un articol în cotidianul braşovean Monitorul Expres, postat şi pe internet cu titlul Celebra Sue Ellen din serialul Dallas e pe jumătate româncă. Se afirmă că povestea Nadiei Herescu începe în Italia, unde l-a întâlnit pe Gray, englezul cu care s-a căsătorit şi din această căsătorie s-a născut Linda Gray. După ce prezintă cariera impresionantă pe care a realizat-o în cinematografie Nadia Herescu, în partea a doua a articolului ne face o amplă prezentare a Lindei Gray, alias Sue Ellen, domiciliată în Los Angeles, cea care a primit premiul Emmy pentru cea mai bună actriţă pentru rolul ei în serialul Dallas (1978-1991), iar în anul 1982 a fost declarată Femeia anului de către Hollywood Radio and Television Society.

Se mai relatează faptul că în anul 1967 actriţa Nadia Herescu s-a căsătorit cu omul de afaceri Herbert Silverman cu care s-a stabilit în America, unde a fost gazdă într-unul din cluburile exclusiviste din Manhattan, New York.

Într-un alt articol postat pe internet de Andreea Cristescu publicat duminică, 20 ianuarie 2013, cu titlul Sue Ellen din Dallas, făcută româncă peste noapte, contestă unele afirmaţii care s-au făcut cu referire la Nadia Herescu pe care le consideră eronate, neverosimile.

Se afirmă că Nadia şi-a adăugat la nume pseudonimul Gray, care a fost nume de scenă cu care a debutat în cinematografie în anul 1948. Andreea Cristescu afirmă categoric că nu a existat un mariaj dintre Nadia Herescu şi un anume cetăţean englez Gray.

Se arată că Nadia Herescu a fost căsătorită cu prinţul Bâzu Constantin Cantacuzino între anii 1946-1958, an în care s-a stins din viaţă. Între anii 1967-1994, Nadia Herescu a fost căsătorită cu omul de afaceri Herbert Silverman. Nadia Herescu nu a avut copii. Ea a fost doar în postura de mamă vitregă pentru copiii celor doi soţi pe care i-a avut, Bâzu Constantin Cantacuzino şi Herbert Silverman.

Nadia Herescu împreună cu Herbert Silverman s-au stabilit în America în Manhattan, New York, unde Nadia a fost gazdă într-unul dintre cluburile din Manhattan.

În 13 iunie 1994, Nadia s-a stins din viaţă.

Linda Ann Gray, cunoscută pentru rolul său Sue Ellen Ewing din filmul serial Dallas, pe care l-a interpretat în perioada 1978-1991, s-a născut la 12 septembrie 1940 în Santa Monica, California. Tatăl său Leslie a fost un ceasornicar celebru, iar mama sa Marjorie a fost casnică.

Unicul copil al lui Constantin Bâzu Cantacuzino şi al Ancăi Diamandi a fost Maria Ioana Cantacuzino, ce s-a născut în 21 aprilie 1936, în Bucureşti. Era nepoată prin alianţă a lui George Enescu, iar Prinţesa Maria (Maruca) Cantacuzino, soţia lui George Enescu, a fost bunica ei maternă. Oana Orlea a fost pseudonimul ei literar, dar şi numele ei de căsătorie. În anul 1952, la vârsta de şaisprezece ani, elevă în clasa a X-a, a fost arestată şi condamnată la patru ani de detenţie sub acuzarea de complot şi acţiune subversivă împotriva statului pentru că a distribuit manifeste anticomuniste şi a executat pedeapsa până în anul 1954 în mai multe locaţii: Văcăreşti, Jilava, Târgşor, Malmaison şi altele.

În anul 1980 s-a stabilit în Franţa. Sub pseudonimul literar Oana Orlea a semnat mai multe cărţi de proză scurtă şi romane în limba română şi limba franceză, printre care:

• Calul de duminică - schiţe şi povestiri, E.P.L., Bucureşti, 1968.

• Ţestoasa portocalie, roman, E.P.L., Bucureşti, 1969.

• Numele cu care strigi - schiţe şi povestiri, Iaşi, 1970.

• Pietre la ţărm, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1972.

• Competiţia, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1974.

• Cerc de dragoste, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1977.

• Un bărbat în rândul lumii, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1980.

• Perimetrul zero, Bucureşti, 1992.

• Alexandra iubirilor, roman, Bucureşti, 2005.

În anul 1990 Oana Orlea a vorbit despre experienţa ei carcerală într-un interviu acordat jurnalistei Mariana Marin în Franţa în perioada 25-26-27-28 iulie. Oana Orlea mărturisea că a fost mai mult decât un interviu.

„Şi fără răbdarea ta...ştiu că face parte din meseria de jurnalist, dar ai creat o tensiune, care m-a împins să răscolesc amintiri uitate voit sau nu. Fără tine, această carte, bună rea, aşa cum este ea, nu ar fi existat."

Acest interviu a fost valorificat în cartea Oanei Orlea cu titlul Ia-ţi boarfele şi mişcă, apărută într-o primă ediţie la Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1991.

Cartea interviu a Oanei Orlea ocupă un loc aparte, ce vorbeşte despre experienţa carcerală, despre modul în care se trăia, se rezista în închisorile de femei din perioada comunistă, regimul de muncă, de alimentaţie, tortura, solidarizarea, delaţiunile, exerciţiul psihic şi altele, se constituie în contribuţii de cunoaştere directă şi concretă de mărturii emoţionale şi de admirabilă forţă morală.

Oana Orlea s-a stins din viaţă în 23 iulie 2014 în Maignelay-Montigny din Franţa.

Istoricul şi criticul literar Alexandru Ştefănescu făcea aprecieri favorabile în România Literară prozei scrise de Oana Orlea, remarcând activitatea literară prodigioasă a autoarei susţinută de un talent literar firesc şi o impresionantă continuitate stilistică:

„Proza scrisă de Oana Orlea poartă şi ea în filigran înscrisul unei origini aristocratice, dar nu este vorba, nici pe departe, de o solemnitate protocolară, ci de manifestările unei libertăţi interioare reale, imposibil de simulat. Bucuria de a trăi, sensibilitatea educată, generozitatea lipsită de emfază, talentul literar folosit firesc, fără etalarea lui plebeiană, contribuie deopotrivă la crearea unor momente de comuniune deplină cu cititorul. Este vorba de o activitate literară susţinută, nu de un capriciu. Şi este vorba, totodată, de o impresionantă continuitate stilistică. Soarta autoarei, de multe ori potrivnică vocaţiei ei literare, nu i-a deformat scrisul, mereu alert şi captivant, ca jurnalul unui explorator. Există în toate textele Oanei Orlea un nesaţ al descoperirii lumii, o disponibilitate inepuizabilă faţă de noutate. Atât povestirile, cât şi romanele clocotesc de viaţă. Până şi tristeţea din aceste texte are ceva tonic, datorită vitalităţii autoarei."

În semn de cinstire şi preţuire, în 11 noiembrie 2005, în faţa Primăriei din comuna Jilavele, judeţul Ialomiţa, a fost dezvelit un bust al căpitanului Constantin Bâzu Cantacuzino la împlinirea a 100 de ani de la naşterea sa.

Bustul, confecţionat din bronz, este opera sculptorului George Dumitru, membru al Uniunii Artiştilor Plastici. Este o lucrare artistică cu valoare documentară istorică dedicată memoriei personalităţii asului aviaţiei civile şi militare româneşti.

În comuna Jilavele, Constantin Bâzu Cantacuzino deţinea o proprietate formată dintr-un conac şi o moşie moştenite de la părintele său şi de la bunicul său Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul) (1837-1913).

Iniţiativa ridicării acestui bust a aparţinut profesorului de fizică Ion Alexandrescu, originar din comuna Jilavele, ce a convins autorităţile locale de necesitatea ridicării acestui bust.

Tot în semn de recunoştinţă Şcoala generală din localitate poartă numele distinsului căpitan aviator Constantin Bâzu Cantacuzino.

Lasă un comentariu