Viaţa, ca o tablă de şah…

Distribuie pe:

Motto: „Să creezi ca un zeu, să porunceşti ca un rege, să munceşti ca un rob"!" (Constantin Brâncuşi)

Miez de Gerar capricios, debusolat aidoma societăţii în derivă, contrariat de ghioceii supravieţuind viscolului în lumina difuz diamantină a zăpezii. A nins, spre marea surpriză a autorităţilor. Bilanţul dimineţii de marţi, 19 ianuarie 2016 (adică ieri, la ora când aşterneam aceste rânduri): 15 drumuri naţionale şi Autostrada A2, închise; 35 de localităţi din 9 judeţe blocate; zeci de localităţi fără energie electrică. Sute de călători, blocaţi în trenurile de Constanţa şi Galaţi.

Săptămâna a debutat întristător, cu Lunea Albastră, considerată de astrologi cea mai depresivă şi neproductivă zi a anului în curs. Bine că a trecut! Şi, mai ales, bine că s-a terminat 2015! Greu, obositor şi stresant. Dar, oare, chiar a trecut??? După chinezi, încă nu! 2016 stă sub semnul Maimuţei de Foc, iar Anul Nou chinezesc cade întotdeauna în prima Lună Nouă din zodia Tigrului (Vărsător: 20 ianuarie - 18 februarie). Deci, vom sărbători intrarea în Anul Maimuţei de Foc pe 8 februarie! Oare, energia zodiei ne va stimula emanciparea? Va fi un an imprevizibil, spun astrologii, planurile vor fi realizate, dar în mare parte prin mari eforturi şi investiţii individuale. „Mişcările de grup, cum ar fi răsturnările politice sau revoluţiile, probabil, nu vor marca în mod semnificativ acest an. (!!!) «Cadoul» Maimuţei va fi capacitatea de a găsi soluţii neconvenţionale la probleme vechi!"  Grozav! Eu, în general, nu prea iau în seamă predicţii de genul acesta, deşi uneori se potrivesc. Mă întreb, de pildă, ce „soluţii neconvenţionale la problemele vechi" ar putea fi abordate în situaţia Arcului de Triumf din Capitală, aflat în proces de restaurare încă din februarie 2014. „Lucrările la Arcul de Triumf au fost întârziate de o prevedere «cu dedicaţie», prevăzută în proiectul lucrării. Proiectanţii au inclus o condiţie care a făcut ca anumite echipamente să nu poată fi cumpărate decât din Statele Unite."(!) „De ce se fabrică echipamentele numai în SUA? «Simplu - ne-au spus surse din Primăria Capitalei -, prin „grija" celor care au proiectat lucrarea. Aceştia ar fi stabilit standarde peste cele din Uniunea Europeană, care să poată fi îndeplinite de un singur producător». (…) În spaţiile tăiate sub fundaţia monumentului vor fi montaţi 24 de izolatori seismici, nişte cilindri cu cadru de oţel care au în mijloc elastomeri (un cauciuc extrem de rezistent, dar foarte elastic). Proiectantul a prevăzut însă elastomeri care să reziste la o «întindere» de cinci centimetri, mai mare decât standardul UE - de 4,5 centimetri. Ar trebui ca procurorii să verifice dacă «exagerarea» standardelor nu a fost făcută tocmai pentru ca elastomerii să nu poată fi cumpăraţi decât de la unicul producător în domeniu." („Cetăţeanul.net.") Arcul de Triumf s-ar putea prăbuşi la un cutremur de 5 grade, spun seismologii. Lucrările de restaurare s-au terminat doar la exterior.

În martie 2014 au început execuţia şi montarea schelei la nivelul picioarelor Arcului de Triumf pentru efectuarea re-expertizării componentelor artistice de piatră şi prelevarea probelor de laborator, cu scopul de a supune spre avizare, de către comisiile de specialitate din cadrul Ministerului Culturii, restaurarea acestora. La Cultură şi-au făcut treaba, dar… „Pot să vă spun colegial, am aflat ieri, acele amortizoare care erau aşteptate să vină din America au venit. Şi urmează ca restul programului până la finalizare să fie asumat financiar de Primăria Generală a Capitalei. Dar nu e parohia noastră", a declarat vineri, în conferinţă de presă, ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu. Ca la noi!

În fine… Ăştia sunt „miticii"! Să trecem munţii, la gospodarii dn Ardeal! În frumoasa zi de 15 Ianuarie 2016, de Ziua Culturii Naţionale, anchetă în judeţul Sălaj! „Casa lui Horea din localitatea Cizer, o construcţie în care a locuit Horea în perioada în care a construit Biserica din localitate, a ajuns o ruină, cu acoperişul distrus, cu pereţii din lemn putrezit, locuinţa fiind mutată, de ochii lumii, în spatele unei şcoli. Casa este considerată monument architectural, fiind construită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, catalogată de specialişti drept cea mai veche şi mai importantă din Sălaj. Autorităţile locale refuză sa vorbească despre aceasta problemă şi dau vina pe lipsa banilor. Un grup de muzeografi şi cercetători ştiinţifici s-au reunit la Cizer „pentru a analiza ce a mai rămas din casa lui Horea, dar şi pentru a iniţia un eventual program de salvare". Dă, Doamne, măcar în ceasul al 12-lea!

Unora nu trebuie să le fure câinii traista, că şi-o pierd singuri. Când te gândeşti cât de supăraţi am fost, şi suntem, pe orădenii de multiple etnii şi culori politice, care au pitit statuia lui Emanuil Gojdu la ştrand şi pe cea a lui Mihai Viteazul în Cimitirul Olosig! Şi altele, şi altele…

Dar să ne şi bucurăm! Avem, din nou, motive de mândrie: pianistul Radu Lupu, unul dintre cei mai apreciaţi muzicieni români la nivel internaţional, a fost distins de regina Elizabeth a II-a a Marii Britanii cu titlul de Comandor al Imperiului Britanic, pentru „serviciile sale aduse muzicii".

Radu Lupu s-a născut la Galaţi, în ziua de 30 noiembrie 1945. A început să studieze pianul cu Lia Busuioceanu, de la 6 ani, şi, la vârsta de 12 ani, a debutat cu un program complet de muzică compusă de el însuşi. A urmat liceul la Galaţi. După absolvirea Şcolii Populare de Artă din Braşov, şi-a continuat studiile la Bucureşti, cu Florica Musicescu şi Cella Delavrancea. La 16 ani, în 1961, a primit o bursă de studiu la Conservatorul din Moscova, unde a studiat cu Galina Eghiazarova, Heinrich Neuhaus şi Stanislav Neuhaus. În 1966, în perioada studiilor din Rusia, a concertat la Moscova şi Leningrad şi a participat la Concursul de pian «Van Cliburn» de la Fort Worth, Texas, unde a câştigat Premiul I. Înainte de finalizarea studiilor a mai câştigat două prestigioase Premii I: la Festivalul Internaţional «George Enescu» (1967) şi la Concursul internaţional de pian de la Leeds (Marea Britanie, 1969).  Radu Lupu a concertat la ediţia din 2013 a Festivalului «George Enescu», deschisă printr-un concert susţinut de celebrul pianist român alături de orchestra Staatskapelle Berlin, dirijată de Daniel Barenboim. Cariera pianistului a continuat alături de cele mai prestigioase orchestre şi cei mai mari dirijori ai lumii: Orchestra din Cleveland, dirijată de Daniel Barenboim, Orchestra simfonică din Chicago, dirijor Carlo Maria Giulini (1972, New York). A urmat un turneu de doi ani în SUA, cu Orchestra Filarmonicii din New York.

Ulterior, a întreprins cu regularitate turnee în Europa, Statele Unite şi în Asia."

„Pianistul român Radu Lupu este, fără îndoială, o legendă a muzicii. De altfel, cunoscătorii îl consideră o parte a tezaurului cultural naţional, având în vedere că, după George Enescu şi Valentin Gheorghiu (şi el tot gălăţean), este pianistul român cu cele mai multe concerte susţinute în «templele» muzicii culte internaţionale. Însă, dincolo de excepţionalul său talent, Radu Lupu este stăpânit şi de o impresionantă modestie. Stă mărturie faptul că, în ultimii 30 de ani, a refuzat sistematic să acorde interviuri, deşi a fost solicitat de cele mai mari ziare şi televiziuni ale lumii. «Muzica este cea care vorbeşte pentru mine» este fraza pe care marele artist obişnuieşte să o rostească în faţa presei, în locul clasicului «no comment». Printre celebrităţile decorate, alături de Radu Lupu, de către regina Marii Britanii se numără actorii Idris Elba, Imelda Staunton, Barbara Windsor, Sian Phillips şi James Nesbitt, scenaristul Peter Morgan, şi solistul trupei Blur, Damon Albarn.

„Nimeni nu e profet în satul lui" - spune un vechi proverb oriental. Radu Lupu nu este Cetăţen de Onoare al municipiului Galaţi! Nu a fost nici măcar propus pentru această distincţie locală. Nu-i nimic! Cine pierde?

Inevitabil, gândul mă poartă către genialul Constantin Brâncuşi, de la a cărui naştere se vor împlini, luna viitoare, 140 de ani (19 februarie 1876, Hobiţa, Gorj - 16 martie 1957, Paris), membru postum al Academiei Române. După moartea sa, în 1957, statul român a refuzat să primească moştenirea lăsată de genialul sculptor - atelierul său parizian, considerându-l pe artist un reprezentant al burgheziei decadente. Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuşi, lăsate prin testament moştenire României, acceptate cu bucurie de Franţa, împreună cu tot ce se afla în atelierul său.

Lasă un comentariu