Martin Pistorius avea 12 ani când a intrat într-o comă din care nu părea să se mai trezească. Sau cel puţin, aşa credeau medicii şi familia lui. A fost dus acasă şi toată lumea se aştepta ca el să moară. În schimb Martin a continuat să trăiască pentru 12 ani într-o stare vegetativă. Tatăl lui obişnuia să se trezească la cinci dimineaţa să îl îmbrace şi să îl ducă la un centru de îngrijire, de unde mergea să îl ia opt ore mai târziu. Acasă îl spăla, îl hrănea, îl punea în pat şi îşi seta alarma ca la fiecare două ore să îl întoarcă de pe o parte pe alta, ca să nu facă escare.
În toţi aceşti 12 ani, familia lui Martin nu a văzut niciun semn că situaţia s-ar îmbunătăţi. Într-una din zile, mama lui Martin, Joan, cuprinsă de disperare, s-a uitat în ochii fiului ei şi ia spus: „Sper să mori". Nu avea de unde să ştie şi nu şi-ar fi putut imagina niciodată că fiul ei o auzea în acele momente.
Pe la 14-15 ani, cam la 2 ani după intrarea în comă Martin a început să îşi recapete cunoştinţa. „Eram conştient de tot ce era în jur, ca orice altă persoană. Toţi erau atât de obişnuiţi cu absenţa mea, încât nu au observat când am început să fiu din nou prezent. Mi-am dat seama că sunt o fantomă şi că o să-mi petrec viaţa singur, închis în corpul meu", povesteşte el. Soarta a fost însă de partea lui şi într-un final, corpul lui Martin a ajuns din urmă creierul. În mod inexplicabil, acesta a început să se vindece. Mai întâi, băiatul a comunicat printr-un calculator, după care, încet, încet a început să trăiască o viaţă normală. În 2008 a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină soţie, au imigrat în Marea Britanie, iar în 2010 şi-a început propria afacere.
