De la cântecele pe versurile lui Eminescu ce au răsunat aici precum în niciun oraș… până la spectacolul de… regie, al lui Marius Oltean! Ziua Poetului Național, totodată a Culturii Naționale, m-a impresionat în felul în care a fost sărbătorită la Târgu-Mureș, de după-amiaza când, trecând prin oraș, am auzit, la difuzoare, cântece pe versurile lui, așa cum nu cred că s-a întâmplat în alte orașe. Seara, la Casa de Cultură ce îi poartă numele, spectacolul Inspectoratului Școlar cu mulți copii de la cele mai importante școli și licee târgumureșene, și apoi cel organizat de Primărie, „Eminescu și Veronica", tot unul inteligent, dar... de regie. În sensul că s-a văzut regia inteligentă a lui Marius Oltean, la fel ca și de 1 Decembrie, în același spațiu, aparținând aceluiași regizor. Actorii nu au făcut decât să... completeze talentul și profunzimea regizorului, cadru didactic la Universitatea de Artă Teatrală, spațiul de la Studio câștigând mai degrabă publicitate, prin organizări de alte evenimente (cum ar fi lansări de biserici independente, cum a fost Harvest Metanoia), decât prin producții proprii. Din păcate, se pare că, mai nou, adică de doi ani, cu actuala conducere, nici Teatrul Național nu găzduiește manifestări dedicate Zilei Naționale a României și a Culturii Naționale, în ciuda comunicatelor din partea acelei instituții, nedovedind implicare. Cu excepția câtorva actori, acum, Mihai Crăciun, Bianca Fărcaș, Dan Rădulescu și Luchian Pantea, care i-au întruchipat pe scena de la Casa de Cultură „Mihai Eminescu", pe Poet, pe Veronica Micle, pe Titu Maiorescu și Ion Creangă, cei mai credibili fiind, paradoxal, cei doi din urmă, nu primii, se pare că Teatrul nu e interesat deloc de evenimente cu caracter patriotic sau național. Inteligența lui Marius Oltean a constat în alegerea altor texte decât se aștepta oricine. Aplecările spirituale personale sunt evidente, pentru profunzimea spectacolelor, și în cazul acestuia, motiv pentru care merită felicitări, un spectacol... de regie, repet, de actorie, doar pe alocuri, în schimb. Poate partiturile au fost prea grele în alegerea acestor momente, dar pe mine m-au convins mai mult Dan Rădulescu, în rolul lui Titu Maiorescu, prieten al Poetului și în momente de luciditate, dar și în cele din final când se pare că nu mai judeca rațional, și Luchian Pantea în al lui Ion Creangă, de data aceasta asortat estetic personajului, ca și celălalt, nu precum pe scena Teatrului Național, unde se fac erori de distribuție în mod constant, în toate cazurile, nu doar ale lor! Felicitări deci tuturor celor care au contribuit la reușita Zilei Naționale și a Culturii Naționale.
