Prietenul

Zace bolnav, uitat, părăsit şi abandonat de toţi cei ai casei sale: o vilă în valoare de câteva sute de mii de euro, cu curte spaţioasă, grădină cu pomi fructiferi, piscină acoperită şi garaje cu maşini luxoase. L-am privit întristat cum stătea sleit de puteri pe patul lui de moarte dintr-un mare şi luxos spital privat. Bucuros de revedere, părea mai viu şi mai adevărat ca nicicând. Astfel că în acea tăcere şi tristeţe apăsătoare, care a urmat, mi-am adus aminte de o mai veche întrebare derutantă de a lui, adresată mie: „Ioane, tu ştii care-i diferenţa dintre o zână şi o vrăjitoare?" Şi cum nu-mi dăduse răgazul necesar să-i răspund (greşit, cu siguranţă), numai că îl aud că-mi spune: „50 de ani de căsătorie! Sau: acea diferenţă dintr-o privighetoare şi o cioară! Ştiai şi tu cât de greu mi-a fost să intru în voile şi nevoile ei, precum şi ale copiilor săi din prima ei căsătorie!

I-am făcut domni cu multă carte, devenind patroni de firme bănoase. Şi după ce le-am pus toată agoniseala de-o viaţă pe numele lor, iată unde am ajuns eu: la ruşinoasa milă a puţinilor prieteni care mi-au mai rămas nealungaţi de răutatea ei; la bunătatea sufletească şi profesională a medicilor care nici măcar n-au auzit de numele meu; a surorilor medicale şi a femeilor de serviciu!".

I-am strâns cele două mâni învineţite de atâtea perfuzii şi transfuzii, l-am mângâiat pe creştetul capului înălbit, după care, ascunzându-mi lacrimile, am plecat plângând, rătăcind în frigul iernii prin noaptea unui oraş nu numai pustiu, dar parcă mult mai trist şi mult mai deznădăjduit decât bunul meu prieten. De atunci mintea mea nu încetează să compună şi să recompună textul unui apropiat anunţ funerar! Am rugat-o pe sora şefă să lase un fel de poruncă ca să fiu anunţat de moartea prietenului meu fără nume! Nu-l vei ştii nici tu, dragă cititorule! Nu de alta, dar numele Oamenilor Oameni nu răzbesc uitării. Ele sunt ale unor anonimi celebri! Iar îngropăciunile lor sunt mai dureroase decât adevărata lor moarte!

Am omis a vă spune că prietenul meu i-a dat în scris unui fost coleg de serviciu de-al său, în faţa notarului public şi în prezenţa martorilor, că refuză să fie înmormântat în Cavoul Familial. De asemenea, că o anumită firmă de servicii funerare este plătită de el să-i sape mormântul şi să se îngrijească de toate cele necesare, inclusiv de plata mormântului său pe durata a 50 de ani! Tot atâţia cât a supravieţuit şi necăsnicia lor. Vă daţi seama ce teribilă pedeapsă şi ce grea povară sufletească o aşteaptă pe văduva lui soţie!

Lasă un comentariu