Patriarhul Iustin Moisescu - 30 de ani de la trecerea sa în eternitate

Patriarhul Iustin Moisescu s-a născut la 5 martie 1910, în Cândeşti, judeţul Argeş şi a trecut la cele veşnice la 31 iulie 1986, în Bucureşti. Întrucât anul acesta se împlinesc 30 de ani de la trecerea sa în eternitate, este un moment prielnic de a-i cinsti memoria şi a-i evoca marea sa personalitate. A studiat la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel (1922-1930), la Facultatea de Teologie din Atena (1930-1934), a făcut studii de specializare la Facultatea de Teologie romano-catolică din Strasbourg (1934-1936) şi din nou la cea din Atena (1936-1937), unde a obţinut doctoratul, în 1937, cu teza: Evagrie din Pont.Viaţa, scrierile şi învăţătura (în limba greacă, Atena, 1937), premiată de Academia de Ştiinţe din Atena; examene de echivalare la Facultatea de Teologie din Bucureşti. A fost profesor de Limba latină la Seminarul „Nifon" din Bucureşti, profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Varşovia (1938-1939), profesor agregat (1940), apoi titular (1942) de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuţi - Suceava, transferat în 1946, la aceeaşi catedră la Facultatea de Teologie din Bucureşti.

La 26 februarie 1956 este ales arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului; la 10 ianuarie 1957 este ales arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei, păstorind 20 de ani. La 12 iunie 1977 este ales arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, păstorind până la moarte. Ca profesor de Teologie a publicat mai multe lucrări de specialitate. Ca ierarh a publicat numeroase articole, pastorale, cuvântări, dări de seamă, mai ales în revista „Mitropolia Moldovei şi Sucevei".

Ca mitropolit al Moldovei, a desfăşurat o activitate prolifică, care-l situează în rândul marilor ierarhi cărturari ai Bisericii noastre. Au fost ridicate noi clădiri, adevărate monumente de arhitectură, în incinta Centrului eparhial Iaşi, iar catedrala şi reşedinţa au fost refăcute; au fost restaurate numeroase mănăstiri şi biserici - monumente istorice din eparhie; pe lângă cele mai multe s-au pus bazele unor muzee sau colecţii muzeale; s-au construit clădiri noi la Seminarul teologic din mănăstirea Neamţ, iar cele vechi au fost modernizate.

În afară de revista „Mitropolia Moldovei şi Sucevei", care a apărut 20 de ani sub directa sa îndrumare, Centrul mitropolitan Iaşi a editat şi alte lucrări, între care volumul Monumente istorice-bisericeşti din Mitropolia Moldovei şi Sucevei (1974), Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, ediţie critică (1975), monografiile: Catedrala mitropolitană din Iaşi (1977), Mănăstirea Cetăţuia (1977), broşuri-albume de popularizare a mănăstirilor din Moldova, cărţi de rugăciuni etc.

Ca mitropolit, a fost delegat de Sf. Sinod să reprezinte Biserica Ortodoxă Română la zeci de întruniri intercreştine, aducând o contribuţie deosebită la promovarea ecumenismului creştin. A condus câteva delegaţii ortodoxe române în vizitele făcute altor Biserici: Anglia(1958), Biserica siriană din Malabar (1961), S.U.A. (1970), Biserica luterană din Danemarca(1971), Patriarhia ecumenică(1974) şi a făcut parte din câteva delegaţii sinodale conduse de patriarhul Justinian; a primit numeroase delegaţii străine la Iaşi sau în cuprinsul Arhiepiscopiei Iaşilor. Ca membru în Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (1961-1977), a participat la Adunările generale de la New Delhi (1961), Uppsala (1968) şi Nairobi (1975) şi la sesiunile anuale ale Comitetului Central la Paris, Geneva, Heraklion - Creta, Canterbury, Addis - Abeba, Utrecht, Berlin etc. A făcut parte din Prezidiul Conferinţei Bisericilor Europene şi din Comitetul Consultativ, participând la Adunările generale, precum şi la sesiunile Prezidiului şi Comitetului Consultativ. A condus delegaţiile Bisericii Ortodoxe Române la Conferinţele panortodoxe de la Rodos şi Chambesy, la prima Conferinţă pregătitoare a Sfântului şi marelui Sinod panortodox (Chambesy 1971).

Ca patriarh, a condus câteva delegaţii sinodale care au vizitat alte biserici: Patriarhia ecumenică, Arhiepiscopia misionară ortodoxă română din Statele Unite şi Canada, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Luterană din Suedia, sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva, Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă din Grecia, Biserica Reformată din Ungaria; a primit vizita unor întâistătători de Biserici, precum şi a numeroşi reprezentanţi ai altor biserici şi confesiuni creştine din lumea întreagă. În calitate de patriarh, a acordat o atenţie deosebită activităţii editoriale. A iniţiat marea colecţie intitulată Părinţi şi scriitori bisericeşti, proiectată în 90 de volume, precum şi colecţia Arta creştină în România, în 6 volume; s-a tipărit o nouă ediţie sinodală a Sf. Scripturi, o nouă ediţie a Noului Testament; manuale pentru învăţământul teologic superior şi pentru seminariile teologice, teze de doctorat, cărţi de cult; şi-au continuat apariţia revistele centrale bisericeşti şi cele mitropolitane, ca şi buletinele comunităţilor ortodoxe române de peste hotare.

Prin bogata sa activitate cărturărească, ecumenică şi pastorală, Patriarhul Iustin Moisescu îşi înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii.

 

Lasă un comentariu