A apărut la Editura Ecou transilvan, sub semnătura Lilianei Moldovan, volumul de interviuri „Eroii imposibilului", în ediţie bilingvă română-engleză, cu traduceri de Gabriela Pop, purtând subtitlul „Poveşti de succes ale unor persoane cu dizabilităţi din România şi din străinătate".
Este o carte unică prin tematica atât de sensibilă, exprimând nu doar respectul pentru persoanele cu dizabilităţi şi încrederea în forţa lor spirituală, ci şi „bucuria că astfel de oameni există", înfruntând prejudecăţi, reticenţe sau norme legislative restrictive. Autoarea interviurilor nu-şi deplânge interlocutorii cărora ursita, hazardul sau absurdul lumii le-a schimbat linia vieţii, dimpotrivă, îi admiră pentru tenacitate, disponibilitatea de adaptare, inspiraţie şi perseverenţă, pentru faptul că nu se consideră inferiori (consumatorii inutili, cum îi numea o anume perioadă criminală a istoriei), pentru felul în care se afirmă uman şi profesional, urmând, parcă, reflecţia: „Dacă porneşti pe un drum fără obstacole, acesta nu duce nicăieri". Iulian Crăciun, într-un fotoliu rulant, este fondator al Asociaţiei StarEvo, furnizând servicii de mentoring cu scopul de a-i ajuta pe oameni „să-şi conştientizeze limitele şi să încerce să le depăşească". Claire Cunningham e coregraful (şi actriţa!) din Glasgaw cu un stil unic de dans, ca fascinaţie şi descoperire, integrând „utilizarea dinamică şi plină de fantezie a cârjelor", realizând, bunăoară, un magistral spectacol inspirat din opera pictorului medieval Hieronymus Bosch. Una din întrebările adresate apreciatului coregraf, „Aveţi vreodată sentimentul că dansaţi cu destinul?", denotă profunzimea interviurilor realizate de Liliana Moldovan. Adina Luminiţa Milac, în ciuda faptului că se deplasează într-un scaun rulant, e doctor în biofizică şi cercetător la Institutul de biochimie al Academiei Române. Magda Coman e fotomodel, deşi în scaun rulant, absolventă a Facultăţii de psihologie şi mamă, după cum Florin Mândru, în scaun cu rotile, practică sporturi extreme, e căsătorit şi cântă ca solist al trupei Rotilos. Pete Eckert e fotograful orb care a exersat timp de 30 de ani restabilirea conexiunilor neuronale cu privire la sunet şi atingere, ajungând să vadă cu ochiul minţii. „Consideraţi că dizabilitatea dumneavostră măreşte valoarea operei pe care o realizaţi?" e întrebarea care-i prilejuieşte interlocutorului dezvăluirea trăirile interioare, dându-i interviului accente de dezbatere şi subtilitate.
În acelaşi registru se înscrie şi interviul cu Vasile Stoica, cel care a intrat în Cartea recordurilor, străbătând lungi drumuri ale lumii, 70.000 de km, într-un scaun rulant. Prin temeinicia (dar şi poezia!) întrebărilor, prin delicateţea subiectelor şi importanţa lor în ideatica zilei, Liliana Moldovan îi susţine interviului, ca gen publicistic, resorturile de expresivitate. Apoi, numele acestei cărţi în care durerea se îngemănează, pe fir divin, cu bucuria, este captatio benevolentiae. „Eroii imposibilului" sunt oameni rari, ai unor repetate naşteri, preschimbând destinul nefast în „cântare"; în acea iubire care învârte lumea mai departe.
O reflecţie a unuia dintre cei intervievaţi, „un corp frânt nu înseamnă un spirit învins", devine laitmotiv al interviurilor, sublimând neputinţe şi frustrări sau ilustrând, la modul concret, cum căruciorul cu rotile nu e înjosire, ci aripă prin care fiinţa îşi exprimă incredibile vibraţii ale vieţii. Căci gândul curat, talentul, inteligenţa, curajul, voinţa nu au oprelişti. Eroii impsibilului cred în crisalide şi în urcarea Muntelui. De aceea, Liliana Moldovan îşi scrie cartea de interviuri (este şi o carte-jurnal) ca pe o foaie pentru minte, inimă şi înţelepciune, ca pe o metanie în faţa celor cuvântători pe dinlăuntru, a celor care fac imposibilul posibil; înminunându-se şi înminunându-ne.
În imagine: Dimitrie Poptămaş, Nicolae Băciuţ, Monica Avram, Valentin Marica şi Liliana Moldovan, la Biblioteca Judeţeană Târgu-Mureş.
