Nu sunt, chiar deloc, un cumpănitor de judecăţi în acest atât de delicat domeniu plastic. Sunt doar un împătimit privitor. Un privitor de frumos, de artă, bucuros văzând, azi şi aici, aşa ceva.
Privesc expoziţia personală de pictură a doamnei Maria Mera, zăbovesc, cu privirea, asupra lucrărilor de metaloplastie ale domnului Ioan Zibilianu şi văd graţie prin luminişurile zilei.
Într-un dualism al eului, văd esenţializare în necasara seninătate a prezentului. Văd o simfonie de culori, dar aud şi acea materie rece, a metalului înflorind în imagini caleidoscopice într-o fascinantă explozie de sentimente.
Văd nevoia de armonie, acea poezie a luminii din teritoriile secrete ale semnificaţiilor. Eu văd, de fiecare dată, la fiecare artist, ca şi în cazul celor doi - Maria Mera şi Ioan Zibilianu - acea poezie a supranaturalului. Doi artişti care ne poartă prin spaţiul spiritual al semnificaţiilor, al trimiterilor la idee şi reuşită. Văd o dorinţă originală, cea a ieşirii din tipare, prin poezia culorii, pictura fiind poezie în culori, văd simţul formei şi concentrarea expresiei sub acea aripă a formei şi a visului.
Văd proprietatea de imagine şi forme într-un domeniu al harului dat de Dumnezeu.
Văd ceva dincolo situat de vedere, de o simplă privire, acea chemare estetică, inventivitatea gândirii profunde şi fecunde.
Văd acel ceva „păscut cu ochii", prin autodefinire a vizualului.
Văd aici bucuria zborului, a zborului şi a gândului, cu prisosinţă.
Văd culoare şi armonie, metal şi semnificaţii în lumea în care trăim şi, încetul cu încetul, murim în fiecare zi, îmbrăţişând lumină şi idee.
Şi, mai ales, văd materializarea împlinirii într-un gând, a unui rând al lui Nikos Kazantzakis: „I-am cerut migdalului să-mi vorbească despre Dumnezeu, iar migdalul a-nflorit!".
Gând înflorit e şi sărbătoarea de azi!
Sunt doar câteva gânduri răzleţe, o modestă opinie a unui poet solidar cu cealaltă poezie, a culorii şi a semnificaţiilor materiei supuse, un sentiment dominat de viziune şi îndrăzneală într-o misterioasă formă de expresie.
(Alocuţiune rostită, la 13 februarie 2016, la vernisajul expoziţiei de la Asociaţia Artiştilor Plastici, la sala „Unirea")
