Se povesteşte că în perioada statelor beligerante (475-221 î. Hr.), în statul Chu trăia un negustor de arme, specializat în vânzarea suliţelor şi scuturilor. Într-o zi, negustorul a ieşit în stradă pentru a-şi vinde armele. A găsit un loc cu multă lume, apoi şi-a rânduit armele pe pământ. A ridicat mai întâi un scut şi a început să strige cu voce tare la cei din jur: „Bună ziua tuturor, veniţi să vedeţi acest scut cu renume mondial. Nimic nu se poate compara cu trăinicia lui. Nici chiar cea mai ascuţită suliţă din lume nu-l poate străpunge". Mulţimea s-a adunat în jurul lui, pentru a vedea inegalabilul scut. Apoi, a început să promoveze o suliţă: „Bună ziua tuturor, veniţi să vedeţi suliţa. Nimic nu se poate compara cu ea, fiind cea mai ascuţită suliţă de sub cer. Poate străpunge cel mai durabil scut din lume". Auzind aceasta oamenii din jur au început să râdă. Unul dintre ei l-a întrebat pe negustor: „Dacă ar fi să credem ceea ce tocmai ai spus, că nimic nu se compară cu ascuţimea suliţei tale, căci poate străpunge cel mai durabil scut din lume, iar scutul tău este cel mai durabil, putând opri orice suliţă, ce ar fi să încerci propria suliţă împotriva propriului scut?" Negustorul a amuţit. Jenat, şi-a adunat suliţele şi scuturile de jos şi a plecat grăbit.
