Nu mai sunt de mult consumator de filme, din clientul fidel al cinematografelor în adolescenţă, am ajuns mult mai puţin decât mi-aş fi dorit în sălile de cinema. Am ales să fiu prizonierul lecturii.
Am cedat însă unui soi de patriotism local, dar şi unei fireşti curiozităţi legate de cinematografia provinciei, lipsită de experienţă, de logistică, de îndrăzneală.
Iată că primul lucru pe care l-am remarcat la un film realizat în provincie, cu forţe exclusiv locale, a fost chiar îndrăzneala. Aş adăuga şi curajul, tupeul de a intra în groapa leilor, fără să mă gândesc la „leii" care răsplătesc performanţa în film, şi cu care cinematografia românească a ultimilor ani s-a întâlnit de mai multe ori.
Lungmetrajul „Bilion Star Hotel", în regia lui Alecs Năstoiu, producător Ovidiu Vasu, cu o aparenţă de film western la o scanare superficială a titlului, ne întoarce în metaforă, în simbol, iar apoi în realităţile crude ale unui prezent din imediata proximitate. Realităţi sintetizate în trei destine, până la un loc căutate, Sică Generalu', Panait Surdu şi Arthur Popescu, prin care se radiografiază o lume a lipsei de şansă, nevoită să trăiască în „hotelul" bilioanelor de stele, sub cerul liber. Trei poveşti prin care se încearcă să se închege un univers comun al periferiei umane, sociale. Dincolo de pitorescul, adesea forţat, al personajelor. S-a încercat, compoziţional, să fie surprinsă unitatea în diversitate, sub semnul dramei. Anecdoticul reglează şi el parantezele firului epic.
Lipsa experienţei producătorilor acestui film s-a întors în favoarea lor, asigurându-le prospeţimea, „inocenţa", sinceritatea, patetismul bine temperat. Pentru Alecs Năstoiu e un debut în filmul de lung metraj plin de promisiuni, la nouă ani de căutări, după absolvirea „fabricii" de regizori bucureştene. S-a simţit confortabil în atmosfera unei echipe în care fiecare era dornic să joace într-un film, să se afirme sau să confirme.
Ingeniozitatea montajului împinge şi mai mult pelicula spre nonconvenţional, spre atipic, ceea ce, cu siguranţă, i-a surprins şi pe cei care au dat deja note mari în competiţiile în care s-a înscris acest film, până la o recunoaştere pe care o pot invidia şi casele de film cu tradiţie: „Filmul a fost declarat Cel mai Bun Film de lung metraj („Winner – Best Feature Film) la US Hollywood International Film Festival, Los Angeles CineFest, la Hollywood Independent CineFest, la Los Angeles Film Festival Awards (câştigător la categoria Cel mai bun film - toate genurile „Winner - Best feature film (all genres)" şi Cel mai bun design de sunet) şi Hollywood International Moving Pictures Film Festival - un festival la care „Billion Star Hotel" a beneficiat din partea juriului de premiul de recunoaştere - prima menţiune specială la categoria film de lung metraj, fiind practic catalogat ca fiind al doilea film din festival", după cum aflăm din diverse surse de informaţie internautice.
Greul distribuţiei îl duc actorii Rudy Moca - naratorul, Nicu Mihoc -Sică Generalu', Dan Rădulescu - Panait Surdu şi Teo Marton - Arthur Popescu. Cu siguranţă, Nicu Mihoc s-a simţit cel mai mult în largul său în acest film, contând, indiscutabil, şi prezenţele lui anterioare în diverse roluri de film.
Ingenioase decupajele scenografice şi bine ritmat suportul muzical, asigurat de Vizi Imre, cantautor trecut prin vămile de la „Vocea României, dar care s-a regăsit inspirat în vibraţiile sufleteşti ale personajelor. De altfel - aflăm din palmaresul consistent al filmului - s-a acordat „trofeul pentru cea mai bună muzică de film, la Euro Film Fest, Malaga, Spania".
Sunt curios dacă acest film îşi va găsi publicul şi în ce cheie îl va recepta acesta.
Dacă e să punem în balanţă bucăţile acestui puzzle, vom simţi diferenţele de tip armonic - una caldă, alta rece, vom distinge plusuri şi minusuri, dar impresia generală rămâne tot favorabilă.
Şi filmul a scris deja, într-un timp foarte scurt, istorie: 33 de selecţii şi nominalizări la festivaluri internaţionale, 12 premii - ceea ce nu e de ici-colo.
